Pe cât de populară, pe atât de controversată, cafeaua a avut de-a lungul timpului perioade în care a fost interzisă, fiind considerată băutura diavolului şi a… prostituatelor.

Potrivit unei legende, proprietăţile energizante ale cafelei au fost descoperite de un crescător de capre după ce a văzut cum caprele sale devin agitate după ce consumau nişte „boabe” dintr-un pom. Crescătorul Kaldi i-a spus stareţului de la mânăstirea din localitate despre întâmplare, iar stareţului i-a venit ideea de a usca boabele şi de a le pune în apă fiartă, pentru a crea o băutură.

Stareţul a observat că el şi călugării pot sta treji ore întregi, lucru benefic pentru ei deoarece se dedicau orelor îndelungate de rugăciuni.

Există şi alte poveşti care se referă la descoperirea boabelor de cafea. Însă aceasta, la fel ca şi alcoolul, a fost mult timp un produs interzis. fiind blamat În anul 1511, cafeaua a fost interzisă în timpul întâlnirilor dintre studenţii şi savanţii de la Mecca de către guvernatorul provinciei Mecca, Khair Beg, care considera că băutura va porni discuţii între bărbaţii ce ar putea critica sistemul de guvernare de la vremea respectivă.

În Europa, cafeaua a apărut prima dată în Veneţia producând şi aici suspiciuni şi prejudecăţi religioase. Catolicii o considerau „invenţia amară a Satanei” fiind utilizată ca un substituent al vinului în timpul împărtăşaniei.

Papa Clement al VII-lea a intervenit în această dispută şi a declarat că „băutura diavolului este atât de delicioasă încât am putea să-l păcălim pe diavol să se boteze în ea”. De atunci, cafeaua a fost numită băutura diavolului. În secolul al XVII-lea cafeaua era considerată un fel de „viagra”, iar orice femeie care nu era prostituată nu avea voie să intre în cafenele.

În cadrul Petiţiei Femeilor Împotriva Cafelei, nevestele care erau obligate să stea acasă şi să-şi bea ceaşca cu ceai s-au plâns că bărbaţii sunt continuu absenţi din gospodărie, neglijându-şi familia.

Sursa