Cum evaluaţi sitauţia persoanelor cu dizabilităţi din Republica Moldova?

Shuaib Chalklen: Cred că situaţia persoanelor cu dizablităţi din Moldova, de când ţara voastră a ratificat Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, în 2012, nu s-a schimbat foarte mult. Însă consider că Guvernul are planuri foarte bune, deşi mai este nevoie de timp, pentru ca aceste proiecte să fie implementate, iar viaţa persoanelor să se schimbe în bine. În prezent, drepturile persoanelor cu dizabilităţi nu sunt respectate pe deplin, prin urmare va fi nevoie de o perioadă mai lungă de timp pentru a putea evalua schimbările (în bine), produse în viaţa acestor oameni.

Persoanele cu dizabilităţi din RM sunt discriminate, atunci când trebuie să se angajeze, deşi ţara noastră a adoptat legea anti-discrminare. Pe hârtie, totul arată bine, însă puţini sunt cei care, într-adevăr, reuşesc să se angajeze. Cum poate fi rezolvată această situaţie, pentru ca persoanele cu dizabilităţi să poate avea un loc de muncă?

Shuaib Chalklen: Am înţeles că Guvernul a asortat Sistemul cotelor privind angajarea persoanelor cu handicap, care presupune ca 5% dintre angajaţi să fie persoane cu dizabilităţi. O prevedere a acestui sistem al cotelor este că trebuie să existe fie nişte stimulente, fie sancţiuni, dacă nu întruneşti aceste cerinţe. Dacă o companie întruneşte respectivele criterii şi angajează 5% persoane cu dizabilităţi, Guvernul, în opinia mea, trebuie să asigure nişte stimulente, fie nişte scutiri de taxe. De asemenea, poţi obţine nişte servcii de la Guvern, dacă întruneşti procentajul în cauză şi dacă amenajezi spaţii speciale pentru persoanele cu dizabilităţi Dacă companiile nu întrunesc aceste cerinţe, Guvernul trebuie să aplice nişte amenzi, iar aceşti bani ar trebui alocaţi pentru o Fundaţie care asigură locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi. Aceasta este o practică aplicată în mai multe ţări. Însă una dintre probleme pe care le avem este că, atunci când angajezi persoane cu dizabilităţi, trebuie să amenajezi spaţiul, pentru ca acesta să asigure nevoile persoanelor cu dizabilităţi. Trebuie să asiguri acea “acomodare rezonabilă”, stipulată şi în Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi..

Un alt exemplu de discriminare a persoanelor cu dizabilităţi este faptul că nu au acces în instituţile publice, deoarece acestea nu sunt echipate cu rampe, deşi legea prevede acest lucru. Ce trebuie să facă autorităţile? (Ar trebui schimbată legea sau poate ar trebui aplicate amenzi mai dure?)

Shuaib Chalklen: Nu sunt de acord nici cu aplicarea unor amenzi, nici cu faptul că poate legea ar trebui schimbată. Cred că este nevoie ca societatea să conştientizeze (necesitatea respectării drepturilor) pentru ca persoanele care sunt diferite de marea majoritate să se poată acomoda, iar, în acest fel, să fie integrate în societate. Vorbim foarte des despre “dezvoltarea incluzivă” în societate, fapt ce presupune şi oferă o dezvoltare pentru fiecare membru al societăţii, printre care exponenţii minorităţilor sau persoanele cu dizabilităţi. Pentru mine acesta trebuie să fie rolul Guvernului şi al mass-media, de a cultiva acea toleranţă (awareness ) faţă de persoanele cu dizabilităţi. În urma vizitei mele în Moldova, mai mult în Chişinău, am ajuns la concluzia că oraşul este extrem de inaccesibil pentru persoanele cu dizabilităţi. Şi nu cred că acest lucru este greu de a fi schimbat, este chiar foarte uşor. La fel, Guvernul trebuie să aibă rolul principal în această problemă, dar obligaţia întreprinzătorilor, de exemplu a proprietarilor hotelurilor, este de a face instituţiile accesibile pentru aceşti oameni. Cel mai important este ca şi Guvernul să asigure accesul persoanelor cu dizabilităţi în cele mai importante instituţii publice. De exemplu, Aeroportul trebuie să fie accesibil, la fel şi Ministerul Sănătăţii sau cel al Muncii şi Protecţiei Sociale sau alte ministere importante, care vizează persoanele cu dizabilităţi. De asemenea, trebuie să fie accesibile şi Poşta sau secţiile de poliţie. Acestea sunt instituţii publice extrem de importante şi trebuie să fie accesibile.

Haideţi să vorbim şi despre asistenţii personali. Ministerul Muncii a adoptat o lege în acest sens, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013. Cu toate acestea, salariile asistenţilor personali trebuie plătite din bugetul autorităţilor locale, iar, din lipsă de bani, legea nu poate fi implementată. Ar trebui autorităţile centrale să se implice mai mult? Cum?

Shuaib Chalklen: Nu sunt expert în sistemul de guvernare din Moldova, dar nu cred că o lege poate funcţiona dacă autorităţile locale sau agenţiile nu au suficienţi bani. Nu cred că o lege va funcţiona, dacă implementarea sa depinde de autorităţile locale, care nu au bani. Nu le dai acestora dreptul, fără să le dai şi bani suficienţi pentru a implementa o lege. Astfel nu va funcţiona nimic.

Pentru ca sistemul asistenţilor personali să funcţioneze, cred că Guvernul trebuie să joace un rol mai important. Executivul trebuie să ofere mai întâi consiliere privind rolul acestui sistem, dar şi să identifice resursele necesare. Nu cunosc foarte bine sistemul din Republica Moldova, însă este  un lucru foarte bun să existe asistenţii personali, deşi marea provocare rămâne totuşi implementarea.

Exemplele de mai sus arată că legile adoptate nu sunt implementate sau poate nu sunt suficient de bune. Ar trebui schimbate? Sau ar trebui adopatte alte măsuri?

Shuaib Chalklen: În urma întâlnirilor cu ministrul Educaţiei, al Sănătăţii, al Muncii şi Protecţiei Sociale, al Afacerilor Externe, pe care le-am avut în această săptămână, pot să spune că autorităţile sunt pe calea cea dreaptă. Cred că legile şi planul de acţiuni sunt foarte bune. Va lua un pic de timp, dar va fi nevoie şi de nişte resurse, financiare sau umane, pentru ca legile să fie implementate. Dar nu cred că legile trebuie schimbate. Planurile de acţiuni au nevoie de timp, pentru a fi implementate.

De cât timp are nevoie ţara noastră?

Shuaib Chalklen: Guvernul Moldovei decide acest lucru. Depinde de resursele de care dispune.

Ce pot face şi ce trebuie să facă, de fapt, autorităţile pentru a îmbunătăţi situaţia persoanelor cu dizabilităţi?

Shuaib Chalklen: Impresia mea este, în urma mai multor întâlniri cu reprezentanţii Guvernului, că totul merge spre bine, totul este la locul său. Sunt mulţumit de această vizită. Cred că societatea civilă trebuie să fie implicată mai mult în această problemă Ingredientul principal este că, atunci când ai un plan de acţiuni, trebuie neapărat să ai şi resursele necesare pentru a-l putea implementa. Unul dintre modurile în care poţi aduna aceste fonduri, resurse financiare este similar celui din mai multe ţări, acolo unde există o Loterie Naţională Veniturile Loteriei sunt foarte des folosite pentru a furniza resurse privind implementarea acestor iniţiative Prin urmare, mai multe ONG-uri ar putea, astfel, acumula bani de la Loteria Naţională.

Unul dintre lucrurile pe care ei trebuie să le discute, dar şi să le facă mai târziu, este să analizeze posibilitatea de a căpăta resurse din veniturile Loteriei Naţionale.

Ce sfaturi aţi da societăţii civile din ţara noastră referitor la problemele persoanelor cu dizabilităţi?

Shuaib Chalklen: Este important pentru societatea civilă să vorbească cu aceeaşi voce. Nu poţi avea 60 de organizaţii care au opinii diferite şi nu au aceeaşi abordare referitoare la o problemă. Societatea civilă trebuie să stabilească ce este important. Dacă este să arunci o privire peste Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, ratificată şi de Moldova, cred că un lucru important pentru Guvern şi Societatea Civilă este să decidă care sunt priorităţile. Nu poţi implementa în acelaşi timp 30 de articole. Mai bine decideţi care sunt 4-5 probleme, cele mai importante, pe care trebuie să vă concentraţi Cred că este foarte important ca Moldova, ca ţară, să creeze aceasta toleranţă faţă de problemele persoanelor cu dizabilităţi, dar şi să respecte drepturile şi nevoile lor.