Rudele de la Chișinău ale fostului ambasador al SUA la București, Mark Gitenstein, au apelat la serviciile casei de avocatură Mossack Fonseca pentru a-și ascunde proprietăți și companii cu venituri de milioane. Printre acestea, firma Euro-Alco, o afacere cu alcool pusă pe roate după ce familia Ghitenștein a preluat active importante ale întreprinderii de stat Aroma.

Reprezentantul G.M.V Co Ltd în Republica Moldova, „împuternicit pentru tratative cu Guvernul în problema constituirii întreprinderii mixte moldo-cipriote” era Oazu Nantoi. Acesta a admis că în spatele firmei cipriote se afla familia Ghitenștein.

RISE a analizat dosarul companiei Euro-Alco, în care apar și numele lui Oazu Nantoi, politician și analist politic, Iurie Filip, vicepreședintele Comisiei Naționale a Pieței Financiare, dar și Denis Ulanov, avocatul lui Ilan Shor.

Oazu Nantoi: Pe atunci era o legislație permisivă, care favoriza investițiile străine și, respectiv, banii veneau din offshore-uri, fiind mai protejați în raport cu investițiile autohtone. Atunci am fost contactat fie de Igor… , nu-mi amintesc exact numele de familie, sau de Danil Ghitenștein, pentru a mi se propune funcția de administrator al unei companii mixte. Fiind șomer, am acceptat.

Urmarea: Nantoi a fost numit președintele consiliului de administrare al Aroma-Plus, funcție pe care a deținut-o până în 1998. El a fost și cel care s-a ocupat de înregistrarea și de obținerea licențelor de care avea nevoie Aroma-Plus pentru a-și începe activitatea.

Decizii în defavoarea statului
Iar subevaluarea secției de îmbuteliere a fabricii Aroma nu a fost singura decizie în defavoarea statului luată în perioada în care Oazu Nantoi a administrat compania moldo-cipriotă Aroma-Plus (Euro-Alco, din 1997 – n.r. ), după cum notează auditorii Curții de Conturi în raportul din 1998.

De exemplu, în 1996, şeful Direcţiei Generale Viticultură şi Vinificaţie a Ministerului Agriculturii, Gheorghe Cozub, a semnat în numele statului o hotărâre privind introducerea unor modificări în structura investițiilor pe care firma cipriotă G.M.V. Co Ltd era obligată să le facă în calitate de co-fondator. În baza deciziei, offshore-ul a transmis în proprietatea Aroma-Plus doar o parte infimă din utilajele promise. S-a angajat să compenseze diferența cu investiții bănești.

În schimb, utilajele necesare pentru ca Aroma-Plus să-și poată desfășura activitatea au rămas în proprietatea offshore-ului cipriot. Ulterior, aceștia le-au dat cu chirie tot Aroma-Plus, compania în care co-fondator era statul. Altfel spus, firma cipriotă a încasat de la stat o parte din banii pentru chiria utilajului.

În 1997-1998, întreprinderea de stat Aroma a vrut să-și recupereze secţia de îmbuteliere a coniacurilor. Atunci, de comun acord cu reprezentanții statului, s-a luat decizia de a vinde partenerului cipriot baza de producţie de pe str. Petricani, cu o suprafaţă totală a clădirilor de 6 mii de metri pătrați, cu staţie de transformatoare şi cu linie secundară de cale ferată. Prețul: doar 1 milion de lei. La schimb, offshore-ul cipriot trebuia să returneze fabricii Aroma secţia de îmbuteliere a coniacurilor, de pe str. Bucuriei.

Pentru că acest lucru nu a fost menționat expres în contractul de vânzare-cumpărare, Aroma a rămas şi fără secţia de îmbuteliere, şi fără baza de producţie de pe str. Petricani, vândută la un preț mult sub valoarea reală, potrivit Curții de Conturi.

Până să reprezinte interesele familiei Ghitenștein, Oazu Nantoi a deținut funcția de șef al direcției Analiza Politică pe lângă fostul președinte al Republicii Moldova Mircea Snegur. Acum, Nantoi este analist politic și membru al Consiliului municipal Chișinău din partea Partidului Popular European, condus de Iurie Leancă. Totodată, Oazu Nantoi este unul dintre fondatorii Platformei Civice Demnitate şi Adevăr.