Când pune mâna pe vioară, împleteşte pe strunele ei puţinele bucurii şi prea multele tristeţi din viaţa ei de până acum. Iar vioara o ascultă şi îi transformă frământările şi talentul în muzica de a cărei frumuseţe Iulia Vodeaniuc ştie că nu se va sătura niciodată. Iulia cântă pentru sine, pentru mama care a plecat în cer şi pentru bunica a cărei singură avere este nepoata.

Avea şase ani când a pus pentru prima oară mâna pe vioară. Acum are 17 ani şi continuă să descopere cu bucurie tainele acestui instrument.

"Când iau vioara în mână mă simt altfel. Primesc o plăcere când cânt, o mare plăcere, îmi place ceea ce fac şi mă simt fericită când cânt", a declarat Iulia.

"Este o fire foarte sensibilă, este receptivă la observaţiile mele şi îmi face mare plăcere să lucrez cu ea. Are un potenţial foarte bun, chiar destul de bun", a menţionat profesoară de vioară Iulia Luţă.

Premiile câştigate la festivalurile de muzică sunt o confirmare a evaluării profesoarei. Dar Iulia are nevoie să participe la concursuri mai mari pentru ca să avanseze pe drumul performanţei. "Nu am mers peste hotare la concursuri pentru că nu am posibilităţi materiale. Peste hotare trebuie de achitat şi drumul, taxa de participare şi pentru profesor. Îmi pare rău că nu pot să plec şi să arăt ce pot eu", a explicat viorista.

Visul interzis înseamnă două-trei sute de euro cât costă participarea la o asemenea competiţie. Mama ei s-a prăpădit când fata avea doar cinci ani, iar tatăl a dispărut ca şi cum nu a existat. Iulia nu o are decât pe bunica şi locuiesc amândouă într-o cămăruţă din căminul liceului de muzică.

"Material ne este foarte greu. Eu sunt invalidă de grupa a II-a, am o pensie mică. Iulia primeşte o pensie de numai 106 lei. Mă doare foarte mult că este un copil talentat, dar nu are posibilitate să-şi arate talentul. Să ieşim peste hotare nu avem cu ce", a precizat Zinaida Crasnicova, bunica iuliei.

Până acum doi ani, tânăra exersa pe o vioară simplă, care nu o ajuta să evolueze. O fostă absolventă a Liceului de muzică "Ciprian Porumbescu" a auzit-o cântând şi, impresionată de talentul Iuliei, i-a oferit în dar o vioară. "Mi-a dăruit-o Patricia Kopatchinskaja, o violonistă vestită. Eram foarte fericită", a spus ea.

Fericire pe care a împărţit-o cu bunica sa, ca de obicei. "Eu nu ştiu ce aş face dacă nu ar fi Iulia. Ea este viaţa mea. Toată speranţa mea, tot sensul vieţii mele", a afirmat bunica fetei.

Când vine Crăciunul, Iulia simte cel mai mult lipsa părinţilor din viaţa ei. Aşa că îşi face planuri pentru viitoare sărbători, care poate vor fi mai frumoase decât până acum. "Am un vis, să cânt în orchestre prestigioase pe diferite scene din lume. Eu muncesc, îmi place ceea ce fac şi vreau să ajung departe", a punctat Iulia.