Şi-a simţit destinul de mic copil. A ştiut mereu că îi va lua locul tatălui şi va îmbrăca într-o zi sutana, dar nu a renunţat nici o cliplă la visul său. Valerian Pâslăraş este un preot mai special, care după armată a fost cucerit de arta militară şi a făcut o carieră în acest domeniu. Viaţa l-a redirecţionat, însă, pe calea duhovnicească şi de nouă ani este paroh la biserica "Sf. Pantelimon" din Capitală.

Valerian Pâslăraş provine dintr-o familie de preoţi. De mic şi-a promis să devină succesorul tatălui său, doar că mai târziu, după ce urma să îşi îndeplinească un alt vis, acela de a fi militar.

"Arta militară a avut întotdeauna prioritate în viaţa mea. De mic copil am iubit această artă, care a influenţat asupra mea încât nu am putut ceda. Aşa le-am explicat la toţi, termin cu cariera militară, iar după aceea voi urma calea lui taică-meu", a menţionat Valerian Pâslăraş.

A purtat, astfel, uniforme militare şi a mânuit arme mai bine de trei decenii, dar a păstrat întotdeauna în suflet credinţa. De asta, a îndeplinit şi funcţia de ipodiacon în tot acest timp.

"Gândul acesta m-a urmărit pe parcursul întregii vieţi, chiar dacă eram militar. Gândul şi sentimentele erau întotdeauna alături de Dumnezeu, de îngerul păzitor ca să mă binecuvânteze să urmez calea tatei", a spus parohul Bisericii „Sf. Pantelimon”.

După ce a spus adio carierei militare şi s-a pensionat, a fost binecuvântat de către Înalt Preasfinţitul Vladimir şi primit în rândurile preoţilor. Aşa a ajuns să fie paroh la biserica “Sf. Pantelimon” din Chişinău.

"De multe ori îmi aduc aminte cum la Sfintele Daruri îmi tremurau mâinile ca la un copil de clasa întâi, când ia stiloul în mână şi începe să scrie primele beţişoare. Îmi tremurau mâinile, parcă eram un clopotar", a afirmat parohul.

Anii au trecut, iar cariera militară a părintelui Valerian Pâslăraş a rămas istorie. Păstrează în schimb amintirile şi ultima uniformă, cea de colonel.