Istorii omorâte a doua oară. Cetăţi lăsate în ruină de stat şi săpate de căutătorii de comori VIDEO
Cetăţui lăsate în ruină, movile acoperite cu iarbă, sub care îşi dorm istoria momente vechi de secole şi multă, multă nepăsare. E combinaţia de care profită căutătorii de comori, dar şi care ucide orice şansă ca unele locuri din Moldova să intre pe harta turistică a Europei de Est. Statul nu face nimic pentru a le valorifica, în timp ce alte ţări ştiu să transforme orice urmă istorică într-o sursă constantă de bani.
Undeva în nordul Moldovei, în satul Rudi din Soroca, figurează drept atracţie un loc de forma unei farfurii, cu diametrul de vreo 60 de metri şi cu marginile înălţate la zece metri. I se spune Farfuria Turcului şi arheologii o cataloghează drept cetăţuie de pământ, ridicată acum o mie de ani de localnici, stavilă în calea năvălirilor turceşti. Dar niciun turist fără condiţie fizică nu poate răzbi aici dacă nu se încumetă să meargă pe jos câţiva kilometri, să treacă prin pădure şi de apa unui râuleţ.
Însă odată ajuns la cetăţuie, ceea ce vezi nu seamănă cu descrierea din cărţi. Noi am avut noroc de explicaţiile profesorilor de la şcoala din sat.
"În ultimul timp, ea a crescut foarte mult cu tufăriş, cu copaci. Şi este nevoie de a fi curăţit, deoarece în trecut ea se vedea mult mai bine", a spus profesorul de istorie Gheorghe Creţu.
"Vă închipuiţi cât pământ a fost ridicat aici. Acesta este pământ ridicat tot cu munca oamenilor. Atunci tehnică desigur că nu era. Tim,p de secole au crescut copaci, pădure şi a rămas doar muzeu în natură. Aceasta tot e farfuriei- partea de jos la ce adâncime e situată", a explicat directorul gimnaziului din satul Rudi, Vitalie Voiniţchi.
Locul pare o lecţie de istorie înmormântată în vegetaţia sălbatică şi e greu să-ţi imaginezi cum ar putea fi scos la lumină. "Trebuie finanţe serioase, dar de fapt, aş spune că nu chiar atât de serioase, deoarece aici ar trebui curăţat locul de copaci", a menţionat Vitalie Voiniţchi.
Prin urmare, ar fi nevoie bani şi muncă. Primarul din Rudi, Zinaida Raneta, a încercat câte ceva, însă fără prea mult succes. "Am apelat noi de câteva ori, cu puterile noastre, cu locuitorii satului, ai şcolii, ca să curăţim Farfuria Turcului, să se vadă, dar n-am putut să facem nimic. În primul rând, acolo trebuiesc resurse financiar şi trebuie o hotărâre de Guvern sau nu ştiu ce, ca să tăiem pădurea", a comunicat Zinaida Raneta.
Departe de realitate şi de posibilitatea ca zona să devină atracţie turistică, legendele din jurul Farfuriei Turcului au rezistat veacurilor. Nu puteau să lipsească din ele elemente clasice, precum comori ascunse şi iubiri sfârşite tragic.
"Cândva au fost turcii pe aici, una, alta. Şi ei au făcut Movila asta, au zis că au aur acolo", a relatat un bărbat.
"Se spune că turcul acela de cândva şi-a îngropat în şanţuri soţia, în beciurile acestea este îngropată", a povestit o femeie.
Tot la nordul Moldovei, dar în satul Branişte din raionul Râşcani, pe o fâşie de vreo opt kilometri de pământ se află altă zonă istorică nebăgată în seamă. I se spune O sută de movile şi este un loc unic în Europa, pomenit oficial de Cantemir în lucrarea Descrierea Moldovei, acum 300 de ani. Specialiştii spun că movilele cu înălţimi între unul şi 30 de metri sunt recife submarine ale Mării Mediteraneene, care acoperea locul în urmă cu 20 de milioane de ani. Dar mai este o variantă...
"Legenda istoricilor este că aceste movile sunt morminte ale turcilor, care au purtat pe vremuri lupte aici. Altceva se mai spunea, că aceste movile serveau drept un fel de semn, deci, pe vârful movilei se aprindea un foc şi se înştiinţa de la depărtare. Fiecare ipoteză are valoarea ei, noi ne mândrim că sunt amplasate aici", a relatat primarul satului Branişte, Veaceslav Popa.
Mândria locală nu e de ajuns pentru a pune în valoare acest monument al naturii. Dovadă stă faptul că unii localnici folosesc altfel zona.
"90 la sută sunt prelucrate. A rămas complex peisajistic, terenurile care sunt considerate la categoria imaşuri", a menţionat Veaceslav Popa.
Excepţie face Movila Ţiganului, care e mai greu de arat şi semănat, din cauza înălţimii. În plus, imaginaţia populară o vede ca pe un mormânt străvechi, în care-şi dorm somnul de veci căpetenii de oşti îngropate cu haine scumpe şi bunuri de preţ. Chiar acum câteva luni, cineva a răscolit puţin pământul pe aici.
"S-a încercat, dar nu s-a reuşit, deoarece este interzisă interventia în 100 de movile. Au săpat cu tractorul nişte persoane străine, dar n-au putut să sape, pentru că au fost opriţi la timp", a relatat primarul satului Branişte.
Şi mai interesantă este Movila Măgurei, din satul Pietrosu, raionul Făleşti. O găseşti la o altitudine de 388 de metri şi este al doilea cel mai înalt loc din Moldova. Localnicii sunt convinşi că movila ar fi un mormânt militar al nomazilor. Poate de aceea i s-a părut unui preot locul potrivit să construiască o mănăstire, iniţiativă contestată, însă, de mulţi.
"Aici e proprietate privată, totul, inclusiv mănăstirea", a spus părintele Vasluian.
"În întreaga Europă şi în Rusia aceste monumente arheologice sunt scoase din circuitul agricol, chiar se interzice construcţia peste monumente istorice. Vedem, însă, că situaţia este alarmantă, gravă", a menţionat directorul Agenţiei Naţionale Arheologice, Vlad Vornic.
Primarul ar vrea să salveze movila şi să o transforme într-o atracţie turistică, iar planul său a pornit de la repararea drumului. Numai că bunele intenţii au murit în stadiu de proiect.
"Este deja proiectul dat la ministerul din domeniu. S-a dat răspuns că nu sunt sumele cuvenite. Ne trebuie, dacă construim drumul de la Coşcodeni până la Făleşti, staţia Pietrosu, 29 milioane 500 de lei", a comunicat primarul satului Pietrosu, Făleşti, Svetlana Tetliacov.
Estimativ, în ţară există în jur de cinci mii de formaţiuni pe care arheologii la încadrează la categoria tumuli sau movile funerare. Însă multe nu au fost cercetate şi catalogate cum se cuvine.
"Reprezintă cele mai numeroase monumente istorice, care există pe teritoriul R. Moldova. Cele mai multe movile funerare au fost ridicate, înălţate în preistorie", a relatat directorul Agenţiei Naţionale Arheologice, Vlad Vornic.
Dacă le cauţi pe hartă, îţi dai seama uşor că amenajate şi îngrijite, ar putea fi integrate unui itinerar turistic. "Nu avem o politică bine stabilită la nivel de Guvern, ce dorim noi să facem cu turismul din Moldova şi ce trebuie să facem pentru dezvoltarea turismului", a spus Sebastian Botnari, expert în domeniul turismului.
Problema este că nimeni nu începe un demers serios. Autorităţile centrale au altă treabă, iar cele locale nu au forţă şi nici iniţiativă. "Sunt şi atribuţiile Agenţiei Turismului şi ale autorităţilor publice locale. Agenţia nu poate să cuprindă toate obiectivele turistice. În mare parte se ocupă de această promovare şi autorităţile publice locale, care editează ghidurile locale, care organizează diferite activităţi locale, ca să atragă atenţia la acele obiective, care se află în raza de acţiune a unităţii teritoriale", a menţionat şeful serviciului analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor din cadrul Agenţiei Turismului, Victor Ciobanu.
Dincolo de aceste vorbe mai apare şi opinia că, de fapt, nici nu ar fi bine să se dezvolte prea mult turismul istoric. "Există şi partea cealaltă a lucrurilor, atunci când monumentele sunt vizitate mai des, de obicei sunt supuse mai mult distrugerii", a mai adăugat Victor Ciobanu.
În realitate, asemenea locuri oricum sunt distruse de păşunat, de arături sau de copacii şi buruienile care cresc în voie. Peste câţiva ani nu va mai şti nimeni că acolo erau movile funerare sau cetăţui. Vor rămâne doar legendele despre neştiutele comorile ascunse în inima lor.