Tradiţia românească spune că, în Joia Mare, gospodinele pot "umple borşul" care nu se strică tot anul şi se vopsesc ouăle roşii.

Obiceiul vopsirii ouălor a apărut încă din timpuri străvechi, fiind întâlnit la chinezi, cu 2.000 de ani înainte de naşterea lui Iisus Hristos. Pe atunci, ouăle erau oferite-n dar, fiind considerate simbol al echilibrului, creaţiei, fecundităţii, simbol al vieţii şi al reînnoirii naturii, scrie Realitatea.net

Acest obicei al vopsirii ouălor s-a transmis apoi creştinilor şi încă este practicat în ţările din Europa şi Asia.

Tradiţia spune că Joia Mare, numită şi Joia Patimilor, este ziua în care gospodinele vopsesc ouăle în roşu sau în alte culori, după preferinţă. Culoarea roşie este însă cea mai folosită deoarece reprezintă sângele lui Iisus Hristos, răstignit pe cruce, pentru mântuirea omenirii. Se spune că dacă ouăle sunt înroşite în Joia Mare, nu se strică tot anul.

Folclorul a păstrat şi a transmis până la noi, cei de astăzi, mai multe legende creştine care explică de ce de Sărbătoarea Paştelui trebuie să avem pe masă şi ouă roşii alături de alte bucate tradiţionale, cum sunt friptură de miel, cozonacul, pască.

Una dintre legende spune că, pe când Iisus era chinuit pe cruce, mama Să a plecat spre Pilat cu un coşuleţ de ouă gândind că în acest fel să-l înduplece să-l ierte pe fiul sau. Pentru că, la un moment dat, a obosit, Maică Domnului s-a aşezat la umbră unui copac să se odihnească şi, când s-a ridicat, a văzut că ouăle din coş se înroşiseră. Pe dată şi-a dat seama că fiul ei, Iisus Hristos, deja murise.

O altă legendă spune că, în ziua răstignirii şi a morţii lui Iisus Hristos, toate ouăle din lume s-au înroşit.

Într-altă poveste se spune că însăşi Maică Domnului ar fi pus un coş cu ouă sub crucea pe care fiul ei era răstignit. Erau ouăle pe care voia să le dea soldaţilor că să-i înduplece să aibă milă de fiul ei. Sângele Mântuitorului, simbol al vieţii, care a curs peste ouăle din coş, le-a înroşit.

Când un soldat a năvălit în casă să-l anunţe pe Pilat că Iisus Hristos a înviat, acesta, neîncrezător, a luat un ou în mâna şi a spus: "Când se va înroşi acest ou în mâna mea, atunci va învia Hristos". Pe dată, însă, oul din mâna lui Pilat s-a înroşit, dovadă că Iisus a înviat.

În alte variante ale legendei, nu Pilat, ci alţi oameni neîncrezători ar fi fost convinşi că Iisus Hristos a înviat văzând cum ouăle se înroşesc singure.

Ouăle de pe masă de Paşte, cu semnificaţie religioasă, cele care simbolizează jertfă Mântuitorului, sângele vărsat şi bucuria Învierii, trebuie să fie, aşadar, întotdeauna roşii.

Ouăle se ciocnesc, din prima zi de Paşte până la Înălţare, şi se rosteşte cu bucurie formulă tradiţională "Hristos a înviat!" la care cealaltă persoană răspunde cu sufletul pătruns de dragoste şi respect faţă de evenimentul sărbătorit "Adevărat a înviat!"

În unele zone din ţară încă se mai păstrează obiceiul că dimineaţă, în prima zi de Paşte, întreagă familie să se spele pe faţă cu apă neîncepută în care se pun un ou roşu şi un bănuţ. Se crede că oul roşu are puteri miraculoase, de îndepărtare a răului, a bolilor şi făcăturilor, fiind purtător de bine, sănătate, putere şi noroc.