Elysia chlorotica trăieşte în apele Oceanului Atlantic şi este capabil să se hrănească prin fotosinteză, precum o plantă. Se crede că aceşti melci "au furat" genele ce coordonează sinteza clorofilei de la algele verzi cu care se hrăneşte.

Când un individ nu are tot ce-i trebuie, stabileşte o relaţie de simbioză cu altul - în care ambele părţi beneficiază de interacţiune - fiind o opţiune bună pentru a depăşi această situaţie complicată. Cel mai cunoscut caz al acestui tip de acord cu beneficii reciproce este cel dintre corali şi zooxanthellae. Coralii sunt renumiţi pentru culorile lor strălucitoare, care se datorează unor micro-alge, cunoscute sub numele de zooxanthellae, ce trăiesc în simbioză cu majoritatea polipilor coralini. Aceste alge efectuează fotosinteza, producând oxigen şi zaharuri, utilizate ulterior de polipi. De fapt, algele furnizează coralilor în jur de 95% din energia metabolică necesară zi de zi, scrie epochtimes-romania.com.

Este cunoscut că unii bureţi, moluşte bivalve şi meduze stabilesc, de asemenea, relaţii de acest gen, iar studiul publicat recent în revista ştiinţifică Molecular Biology and Evolution evidenţiază că nu sunt singuri şi că ar trebui adăugat pe listă un melc de mare numit Elysia chlorotica, care seamănă cu o frunză de lăptucă.

Potrivit studiului, acest gastropod mic, care măsoară între doi şi trei centimetri lungime, pentru a produce fotosinteza îi "fură" algei marine Vaucheria litorea organitele celulare, numite cloroplaste, ce folosesc clorofila pentru a transforma lumina soarelui în energie. În acest fel, animalul poate supravieţui luni întregi fără să se hrănească cu nimic altceva decât cu lumina soarelui.