Un medicament din două ar fi inutile, dacă ţinem seama de avertismentele profesorului Philippe Even şi deputatul Bernard Debre.

Profesorul Philippe Even, preşedintele Institutului Necker din Paris, şi deputatul Bernard Debre, sunt autorii volumului "Guide des 4.000 de medicamentes utiles, inutiles ou dangereux”, în librăriile din Franţa, chiar din această săptămână. Ghidul a 4.000 de medicamente utile, inutile sau periculoase este o carte de informare şi nu de opinii, precizează profesorul Philippe Even, cel care a elaborat, în 2011, un raport extrem de incisiv privitor la afacerea "Mediator”, un medicament contra obezităţii, care a făcut subiectul unui imens scandal, scrie jurnalul.ro.

Fostul decan al Facultăţii de Medicină din Paris, profesorul Even lansează un nou avertisment spre industria farmaceutică, descrisă de acesta ca fiind cea mai lucrativă, mai cinică şi mai puţin etică dintre toate industriile. Potrivit prof. Even, citat într-un articol publicat în ediţia online a Le Figaro, pentru a regla problema lipsei de bani în domeniul sănătăţii şi a deficitului în domeniul asigurării bolnavilor, "este suficient să retragem de pe piaţă medicamentele periculoase, inutile sau ineficiente”. Asta ar însemna, potrivit calculelor celor doi autori ai acestui ghid, vreo zece miliarde la asigurările de boală.

În cartea lor, cei doi autori susţin că sunt 50% medicamente inutile, iar 5% cu potenţial foarte periculos. Profesorul Even are în vizor în special statine, medicamente contra colesterolului, "înghiţite de 3 până la 5 milioane de francezi, care costă miliarde de euro şi pe care specialistul francez le consideră "complet inutile”.

Volumul mai cuprinde şi o listă neagră a medicamentelor periculoase care vizează medicamente administrate în boli cardiovasculare, antiinflamatoare, pilule contraceptive. Evident, industria farma a reacţionat la "amalgamul şi aproximările” din rechizitoriul celor doi autori ai ghidului recent apărut pe piaţă. 

De asemenea, în opinia, reprezentanţilor farma, această carte contribuie la alarmarea inutilă a bolnavilor, existând riscul de a-i determina pe aceştia să întrerupă tratamentele, care totuşi sunt adaptate bolilor de care aceştia suferă.