Jurnalistul Nicolae Federiuc a rezumat pe blogul său situația politică de la noi din țară. Acesta a evidențiat modul în care îi afectează pe cetățeni acest lucru, dar și cine se face vinovat de situația creată. Într-un text argumentativ "SINGURI ÎN FAȚA RUSIEI. Parada naivilor, lichelelor și trădătorilor de neam", Federiuc povestește ce se întâmplă, de fapt, cu Republica Moldova.

"Basarabia a fost din nou trădată și vândută rușilor. De cei în care ne puneam speranțe până mai ieri. S-au înțeles și ne-au abandonat. Și iarăși am rămas pe cont propriu și trebuie să facem față singuri colosului de la Răsărit. Va fi greu, este evident, pentru că luptăm nu doar cu străinii, ci și cu noi înșine. Pentru că, printre noi, sunt foarte mulți naivi, trădători de neam și lichele.

Ceea ce se întâmplă acum cu Republica Moldova ar trebui cel puțin să ne îngrijoreze. Pe noi, cei de aici, care suntem vizați direct, dar și pe frații noștri de dincolo de Prut, care au fost marginalizați într-o chestiune vitală pentru toți românii. Prin simplul fapt că i-am văzut, din nou, pe estici și vestici cum ne sacrifică de dragul propriilor interese.

Nu-i vorba nici pe departe de o împăcare între Rusia și Occident, ci doar de o nouă delimitare a sferelor de influență. Iar nouă ni s-a rezervat, pentru a câta oară (!), rolul de cordon sanitar care să despartă cele două ape. Altfel spus, Moscova și-a obținut, după lungi insistențe, dreptul la cuvânt în ceea ce privește soarta de mai departe a Republicii Moldova. Dar noi știm prea bine cum lucrează Moscova, îi întinzi degetul, dar ea îți mușcă mâna.

Consensul acesta are un nume – FEDERALIZARE. Nu vorbim despre ceva nou și necunoscut, ca în 2003, care să ne facă să credem că Occidentul a fost iarăși tras pe sfoară. Nu, de această dată, Occidentul, în special UE, știe prea bine ce înseamnă acest lucru și ce-i revine Rusiei în urma acestei înțelegeri. Doar că puțin îi pasă acum. Singura lui preocupare e să nu permită constituirea aici a unor autorități autosuficiente, care să poată pune condiții și să ridice interesul cel mic, național, deasupra celui geopolitic. Are UE destule bătăi de cap în interior, nu-i mai trebuie una peste gard. Mai ales că Republica Moldova, în afară de probleme nu-i poate furniza mare lucru.

Rusia, în schimb, nu se mulțumește doar cu atât. Moscova are o problemă mult mai serioasă aici, care se cheamă Transnistria și care trebuie urgent soluționată. În interesul ei, bineînțeles. Mai ales că situația în Ucraina s-a mai relaxat puțin, după alegerea lui Zelenski, și ar fi naivă să nu profite și să-și fortifice prezența militară și nu numai la frontiera sa de vest, pe malul Mării Negre. Pentru asta are nevoie de câteva poziții-cheie, pe care le-a și revendicat, prin intermediul agentului său Igor Dodon: șefia Parlamentului, Securitatea, Armata, Externele și Reintegrarea. Pe de altă parte, Moscova știe, mai ales după ce s-a ars cu americanii în 2003, că federalizarea nu e deloc simplu de obținut, așa că, dacă nu-i reușește, ce-l puțin va putea genera aici o instabilitate cronică, menită să prevină orice capacitate de rezistență din partea Chișinăului, în chestiuni vitale pentru ea.

Aici, probabil, se ascunde și răspunsul la întrebarea de ce ACUM și PSRM au așteptat să treacă termenul legal pentru constituirea unui guvern și abia după aceea să-și încropească alianța convenită încă înainte de alegeri. Puteau face asta timp de trei luni, o puteau face și în ultima săptămână, după ce trei emisari le-au dat undă verde, o puteau face chiar vineri, când Curtea Constituțională a anunțat clar și fără posibilitate de interpretare, că termenul expiră pe 7 iunie și că Parlamentul va trebui dizolvat. O oră le-a trebuit celor de la ACUM și PSRM să-și voteze ce aveau de votat. Maia Sandu și Andrei Năstase îl așteptau cică pe Dodon să se răzgândească încă de pe la ora 8 seara. Adică până la miezul nopții mai erau cel puțin patru ore, cu vârf și îndesat pentru formarea organelor de conducere a Parlamentului, învestirea Guvernului și votarea întregului ”pachet de dezoligarhizare”. Dar nu, Dodon a tras de timp intenționat, pentru că rolul său era să genereze instabilitate, nu să asigure buna funcționare a instituțiilor statului.

Putem să nu fim de acord cu decizia adoptată de Curtea Constituțională, putem să punem la îndoială imparțialitatea ei, putem interpreta pe cont propriu litera Constituției, dar toate acestea nu sunt decât niște exerciții intelectuale, fără valoare juridică. Curtea Constituțională e singura instituție competentă să facă acest lucru și doar deciziile ei contează cu adevărat. Nimeni, niciun partener străin, nici o curte internațională, nici Comisia de la Veneția, darămite politrucii interni nu poate anula hotărârile sale. Componența sa a fost desemnată cu respectarea tuturor procedurilor legale, așa că toate acuzațiile la adresa Înaltei Curți nu sunt decât niște simple supoziții. Punct.

În aceste condiții, Maia Sandu și Andrei Năstase sunt doar niște idioți utili, care vor fi sacrificați imediat după ce planul va fi dus la bun sfârșit. Degeaba își pun ei azi speranțe că cineva cu autoritate va risca de dragul lor. Și-au băgat singuri capul în laț și cu cât mai tare se vor zbate, cu atât mai repede se vor sufoca. Așa e când ești mic, dar te visezi mare și n-ai răbdare să crești.

În ceea ce-l privește pe Dodon, soarta lui este pecetluită. Trădătorii deconspirați nu au niciun viitor. În plus, ei nu se bucură de respect nici măcar în fața celor pentru care lucrează. Or, la cât de cinică este Moscova, el chiar are motive serioase de îngrijorare. La asta ar trebui să se gândească mai ales coechipierii săi din PSRM, pe care i-a abandonat mișelește și s-a baricadat de unul singur în Ambasada Rusiei, într-un moment extrem de tensionat și riscant. Pentru că, da, trădătorul o vinde și pe maică-sa, darămite pe niște colegi de partid, când vine vorba să-și salveze pielea.

Oameni buni, cărțile au fost făcute, soarta noastră a fost decisă de alții pe care nu-i interesează ce ne doare și ce vrem cu adevărat. Ei știu ce vor ei și doar asta contează. Iată de ce, cel mai important lucru acum e să înțelegem că, în această situație complicată, doar uniți putem rezista. Nu-i ascultați pe cei care vă îndeamnă să vă omorâți fratele de sânge pentru simplul fapt că nu gândește ca voi. La luptele de câini sau de cocoși, stăpânii acestor sărmane vietăți au doar un singur interes – să câștige pariul și să încaseze banul. Pentru câinele sau cocoșul care pierde și moare stăpânii lor poa’ să aibă, cel mult, un pic de regret. Și nu pentru că țin la ei, ci pentru că trebuie să-și găsească alții cu care să o ia de la capăt, iar asta presupune timp și efort.

Să ne ajute Dumnezeu să trecem peste această cumpănă și să ne dea înțelepciune, astfel încât să nu ne omorâm între noi. Suntem singuri, nu uitați!

P.S.

Gloata a existat întotdeauna. E cea care urăște sau iubește fără să poată explica de ce. Și tot ea e cea care se dezamăgește prima, pentru că nu poate vedea mai departe de vârful nasului. Carnea de tun și masa de manevră. Ea l-a eliberat pe Baraba în locul lui Hristos și tot ea îl scuipa pe Fiul Omului, în timp ce își ducea Crucea spre Golgota. Tot gloata ieșea bucuroasă în piață, în Evul Mediu, să se delecteze când cineva urma să fie torturat și executat și arunca în el cu ouă și roșii în timp ce era dus spre eșafod. Nici evoluția, nici progresul tehnico-științific nu a afectat spiritul de gloată. S-a manifestat chiar recent, la București, când Dragnea se îndrepta spre pușcărie, iar zurbagiii ieșeau în intersecții să-i arate curul. E omniprezentă și zilele acestea, la Chișinău, când țara se prăbușește în haos, iar ea aplaudă frenetic. Acestor oameni nu le poți face nimic. Ei se condamnă singuri. Hristos a spus, în timp ce murea pe Cruce: ”Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Să învățăm de la El, ca să salvăm măcar puțin din ceea ce poate fi salvat.

Lichelele sunt cele care manevrează gloatele. Sunt fariseii care știu prea bine ce vor, dar se ascund în spatele celor mulți și iau focul cu mâna lor. Profitorii din umbră de pe urma prostiei. Sunt cei mai periculoși, pentru că se deghizează în oameni care apără principii, vorbesc patetic și se victimizează, pentru a obține apreciere și milă. Iar când își ating scopul, te înjunghie din spate.

Trădătorii te vând, pur și simplu. Pentru ei ești o simplă marfă care le poate aduce profit. Sunt fricoși, mincinoși și perfizi. Se gudură în fața ta când ești mare și te calcă în picioare dacă te împiedici. Puțini din ei reușesc să obțină iertarea, pentru că nu au capacitatea să trăiască părerea de rău. Ei sunt cei care au prioritate în Iad.

Atenție la oameni", a scris pe blogul său, jurnalistul Nicolae Federiuc.