Când am venit pentru prima dată aici, cineva mi-a dat un sfat - spune „Da!” la orice. „Mă duc la o nuntă în weekend. Vrei să mergi cu mine?” Eu spun: „Da!” „Hai să mă ajuţi să fac vin. Vrei să vezi cum se face vinul?” Spun „Da!” şi mă duc să văd. „Vrei să prinzi găina, s-o tai, ca să mâncăm?” Eu spun „Da!” şi mă duc să tai o găină. Chiar dacă n-am mai făcut aşa ceva înainte.

Katie Shifley este economist şi specialist bancar din SUA. După o experienţă de 4 ani la US Bank, a lăsat cariera şi a venit la Soroca. S-a întîmplat datorită programului de voluntariat american Corpul Păcii. Katie a venit în iunie 2010 la Incubatorul de Afaceri din Soroca, creat de proiectul Entranse. Acum, după 2 ani de ajutat Moldova, îşi încheie misiunea de voluntar. 

— Katie, de ce Moldova?

Pe parcursul întregului proces de aplicare, ştiam că voi pleca într-o ţară din Africa Subsahariană. Cu 6 săptămâni înainte de a merge să înfrunt Africa, mi s-a spus: „Nu. Tu mergi în Moldova”. Am cerut o hartă, să văd unde se află. Apoi, am primit un dosar cu informaţie despre Moldova, programul de dezvoltare a business-ului şi despre Corpul Păcii în Moldova. Nu ştiam foarte multe când am ajuns aici.

— Ce faci la Incubatorul de Afaceri din Soroca?

Am lucrat în parteneriat cu managerul incubatorului, Liliana Babara. Ea coordonează suportul oferit celor 17 companii care se dezvoltă în incubator. Împreună am dezvoltat cursuri de antreprenoriat pentru diferite grupuri de oameni. Acum încercăm să folosim resursele incubatorului ca să îndemnăm sorocenii să-şi deschidă o afacere. Să aibă îndrăzneală şi să înveţe cum se face.

Am elaborat 2 cursuri de instruire antreprenorială. Unul pentru femeile neangajate din Soroca şi unul cu femeile din satele din apropiere. Aici vin experţi care le învaţă cum să-şi deschidă o afacere. Un pic de contabilitate, un pic de marketing. La sfârşit avem un concurs de business-planuri. Cele mai bune 3 primesc o mică parte din capitalul de start.

Am organizat şi un proiect de vară cu tinerii din Soroca, în colaborare cu ODIMM (Organizaţia pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii). Ei au avut un curs de instruiri în antreprenoriat, apoi, un concurs de business-planuri şi, la sfârşit, au demarat 2 proiecte fondate de elevi. Le-am dat o idee despre ce înseamnă să fii un manager şi să administrezi o afacere. Ideea era să presteze, pentru şcoala lor, un serviciu care nu exista mai înainte.

— Incubatorul de Afaceri din Soroca este gazdă pentru 17 companii private. Cum crezi că ai contribuit
la creşterea lor?

Din proiectele mai importante, am ajutat să se stabilească un parteneriat între compania lui Andrei Mârza, care coase îmbrăcăminte şi o companie din Norvegia. Problema era că Oda, proprietara companiei din Norvegia, nu vorbeşte nici româna, nici rusa, iar Andrei Mârza nu vorbeşte deloc engleză şi nici norvegiană. În plus, există multe diferenţe în modul de administrare a afacerilor în cele două ţări. Am încercat să-i ajut să comunice mai bine, eficient şi mai organizat şi i-am ajutat să înţeleagă diferenţele culturale. Ei au început colaborarea prin decembrie 2010 şi continuă să lucreze împreună.

— Ai reuşit să te integrezi, să te simţi ca o soroceancă?

Da. Acum cu siguranţă mă simt ca fiind din Soroca. Cred că integrarea înseamnă să înveţi să trăieşti altfel. Vroiam să aflu cum trăiesc moldovenii, cum este viaţa de zi cu zi a oamenilor care mă înconjoară şi să fiu parte din ea.

Când am venit pentru prima dată aici, cineva mi-a dat un sfat - spune „Da!” la orice. „Mă duc la o nuntă în weekend. Vrei să mergi cu mine?” Eu spun: „Da!” „Hai să mă ajuţi să fac vin. Vrei să vezi cum se face vinul?” Spun „Da!” şi mă duc să văd. „Vrei să prinzi găina, s-o tai, ca să mâncăm?” Eu spun „Da!” şi mă duc să tai o găină. Chiar dacă n-am mai făcut aşa ceva înainte. Dar, când eşti la Roma, comportă-te ca romanii.

Mama gazdă la care locuiesc împreună cu nepoţii ei, are o grădină mare. Creştem găinile noastre. O mare parte din ce mâncăm sunt lucruri pe care le facem acasă. Aşa am văzut de unde provine mâncarea pe care o consumăm. Cred că este ceva ce lipseşte în Statele Unite, pentru că nu ştim care este legătura între ce mâncăm şi de unde vin aceste produse.

— Incubatorul de afaceri din Soroca este construit după modelul „dacă unui om îi dai un peşte, el va mânca o zi, iar dacă îi dai o undiţă şi îl înveţi să pescuiască, el se va hrăni toată viaţa”. Ce părere ai despre acest model?

Cred că este un model foarte bun. El ajută oamenii să realizeze că fiecare din ei chiar poate să reuşească. Vei avea nevoie de ajutor, va fi greu, va trebui să încerci. Poţi să cazi, dar incubatorul este aici să te susţină prin orice mijloc posibil.

Incubatorul de afaceri a dezvoltat simţul posibilităţii la oamenii din Soroca. Sentimentul pe care îl aveam când am venit aici este că mulţi oameni care au un business mic sau vor să deschidă unul, nu văd sensul afacerii. „Eu nu pot să fiu bogat. Asta e posibil doar cu alţii, nu şi cu mine.” Este un fel de lipsă de simţ al posibilităţilor. Cred că incubatorul a crescut şi a atins cumva vieţile mai multor oameni. A apărut sentimentul că ei pot să dezvolte o afacere singuri, ca antreprenori.

— Ce am putea schimba în Moldova pentru ca afacerile mici să se dezvolte mai bine?

Cred că de multe ori conducerea companiilor are o perspectivă orientată de sus în jos. Proprietarii afacerilor aici pot fi un pic dictatoriali. „Eu sunt aici, sus, iar angajaţii mei sunt acolo, jos. Eu sunt proprietarul afacerii mele. Tu lucrezi pentru mine.” Eu cred că funcţionează mai bine viziunea de jos în sus. Când tu ai încredere ca oamenii pe care i-ai angajat să vină cu idei. Îi încurajezi şi vrei ca ei să înveţe cât mai multe. Cred că business-ul va creşte mai repede, dacă laşi angajaţii să se dezvolte şi să crească.

P