Avea patru ani şi jumătate când s-a aşezat în bancă la şcoală, hotărâtă să înveţe. Acum are şapte ani, este în clasa a III-a şi nu se mai satură de citit. Vede cum părinţii strâng bănuţ peste bănuţ să mai cârpească ici-colo casa afectată de inundaţiile de astă-vară. Aşa că nu le spune că-şi doreşte şi ea ceva. Sorina Munteanu ar vrea doar nişte cărţi.

Mama fetiţei ne-a povestit cum a ajuns Sorina să renunţe la grădiniţă la vârsta când alţi copii îi trec pragul. Două luni mai târziu, toată lumea se lămurise. Pentru Sorina, şcoala era treabă serioasă.

Acum e în stare să citească ore în şir. Răsfoieşte cărţi vechi, cu filele gata să se desprindă şi să zboare cu tot cu poveşti, poezii sau glume. Imediat cum termină de citit o carte, Sorina o notează într-un caiet special. Mama oftează, pentru că dacă ar avea bani, nu ar ezita să-i cumpere.

Casa familiei Munteanu se află în acea parte a satului Sărăteni care a fost afectată de inundaţiile din vară. De atunci, grija cea mai mare este să o repare, atât cât se poate.

Fetiţa a tot sperat că printre ajutoarele trimise sinistraţilor, un om de suflet o să pună măcar o carte de poveşti. Deocamdată, nimeni nu s-a gândit la aşa ceva. Dar încă nu e târziu.