Jucării, creioane, cărţi de poveşti, mâncare şi reparaţii ale sălilor de studii. Toate ale plătesc părinţii care au copiii la grădiniţele din Chişinău. Dacă ar aştepta ca autorităţile locale să îşi facă treaba, numai grădiniţele de protocol ar oferi condiţii civilizate.

Un exemplu este grădiniţa 183, unde părinţii cotizează lunar cu câte minimum 150 de lei. Dau aceşti bani de bună voie. 

Educatorii nu se feresc să recunoască faptul că fără ajutorul părinţilor cu greu şi-ar putea desfăşura activitatea. 

Tot din buzunarele părinţilor vin banii pentru reparaţii, pentru amenajarea terenului de joacă şi cumpărarea produselor de igienă. Iar copiii au farfurii şi tacâmuri aduse de acasă. 

Pe scurt, din contribuţiile părinţilor se adună anual o jumătate de milion de lei. Din cele patru milioane de la bugetul municipal se achită salariile şi serviciile comunale.