Lumea, măcinată de conflicte în 2013. Iată cele mai răsunătoare scandaluri, care au afectat milioane de oameni
Şi în 2013, lumea a fost măcinată de conflicte. Anul a fost marcat de profunde frământări în Orientului Mijlociu. Războiul civil din Siria a adus ţara în pragul unei intervenţii militare străine. Egiptul a trecut printr-o nouă revoluţie, iar în Peninsula Coreeană a fost evitat la limită un război nimicitor. Cu toate acestea, au existat şi speranţe. Transferul de putere în Iran a dus la dezgheţarea relaţiilor diplomatice cu puterile occidentale.
Multe lucruri s-au schimbat în Siria, multe au rămas aceleaşi de trei ani, de când ţara este scaldată în sânge. Pentru prima dată, regimul Assad a recunoscut că deţine arme chimice, după un eveniment care a schimbat cursul întregului conflict şi a adus statul arab în pragul unei intervenţii militare străine. Neschimbat a rămas războiul civil, în care oameni nevinovaţi sunt ucişi de armele guvernului, dar şi ale rebelilor.
Totul a culminat pe 21 august, ziua care a arătat adevărata faţă a războiului din Siria şi a declanşat un amplu protest internaţional.
În zorii zilei, rachete cu focoase chimice au lovit o localitate de lângă Damasc. În câteva clipe, s-a declanşat haosul. Copii în suferinţă, adulţi în convulsii şi, în final, zeci de cadavre. Este scena îngrozitoare, care a urmat după bombardament.
Simptomele invocate de supravieţuitori erau similare unei expuneri la gaze toxice: pupile contractate, convulsii, dificultăţi de respiraţie şi stare de vomă. În câteva ore, numărul morţilor a crescut de la 100 la peste 1.000. Imaginile teribile au făcut înconjurul lumii şi lăsau puţine semne de îndoială legate de folosirea armelor chimice. La acea vreme, presa internaţională scria că nu poate fi spus cu exactitate dacă acest atac s-a produs şi cine l-a declanşat. Cu toate acestea, insugenţii au dat imediat vina pe trupele guvernamentale.
"Acest masacru este o transpunere în realitate a discursului lui Bashar al-Assad, privind lupta împotriva terorismului şi transmite un mesaj întregii comunităţi internaţionale privind crimele pe care este dispus să le comită regimul de la Damasc", a menţionat un membru al opoziţiei din Siria.
Oficialii de la Damasc au negat acuzaţiile, despre care au afirmat că sunt aberaţii.
Abia la două zile de la bombardament, comunitatea internaţională începe să reacţioneze. ONU a cerut o anchetă pentru a stabili dacă într-adevăr au fost utilizate substanţe toxice. Totuşi, Consiliul de Securitate s-a limitat doar să ceară "să se facă lumină" în cazul presupusului atac, fără a adopta o declaraţie oficială.
"Sunt foarte îngrijorat de informaţiile, potrivit cărora, ar fi fost folosite arme chimice împotriva civililor. Utilizarea armelor chimice oriunde, de către oricine, în orice circumstanţe, ar încălca dreptul internaţional", a declarat secretarul general al ONU, Ban ki Moon.
Rusia, Turcia şi Statele Unite s-au alăturat solicitării Organizaţiei Naţiunilor Unite, care a rămas, însă, fără răspuns din partea regimului de la Damasc.
"Colectăm în acest moment informaţii precise despre acest atac. Ceea ce am văzut până acum arată în mod clar că este vorba despre o problemă importantă şi deosebit de îngrijorătoare", a declarat preşedintele SUA, Barack Obama.
Nu a durat mult până când Washingtonul a făcut un pas în faţă şi a declarat că este pregătit să intervină militar în Siria.
"Preşedintele Obama a cerut Departamentului Apărării să pregătească opţiunile pentru toate situaţiile neprăvăzute. Am făcut acest lucru şi suntem pregătiţi pentru orice opţiune, în cazul în care decide să foloseasca una dintre ele", a menţionat secretarul de stat al Apărării, Chuck Hagel.
Laţul a început să se strângă tot mai mult în jurul Siriei. După SUA, şi Marea Britanie a afirmat că operaţiunea este posibilă şi fără rezoluţia ONU. Franţa s-a arătat mai rezervată, în timp ce Turcia a anunţat că este pregătită să se alăture unei coaliţii împotriva Siriei, chiar şi în absenţa consensului din Consiliul de Securitate.
"Sunt ţări în cadrul Consiliului care blochează o decizie, China şi Rusia şi probabil vor continua să o facă, aşa că acest lucru va fi o problemă", a spus ministrul de Externe al Franţei, Laurent Fabius.
Rusia şi-a spus şi ea punctul de vedere. Moscova a declarat că este prematur să fie discutate măsuri de răspuns, înainte ca inspectorii ONU să aducă dovezi privind utilizarea armelor de distrugere în masă. Cu toate acestea, numărătoarea inversă pentru Siria a început. Nave de război americane şi britanice au fost trimise tot mai aproape de ţărmul acestei ţări. Mobilizarea comunităţii internaţionale a pus pe jar statul arab. Într-o tentaviă de a zădărnici o intervenţie străină, regimul de la Damasc a declarat că atacul chimic a fost organizat de terorişti, cu sprijinul SUA, Marii Britanii şi Franţei.
"Cel mai periculos este că SUA, Marea Britanie şi Franţa încurajează teroriştii. Cel mai periculos este că aceşti terorişti vor folosi, în curând, arme chimice împotriva europenilor", a declarat viceministru de Externe din Siria, Faisal al-Maqdad.
Iar Statele Unite au prezentat un raport, în care susţineau că dovezile de folosire a gazului de armata guvernamentală sunt convingătoare. În documentele desecretizate de Casa Albă se arată că: personalul responsabil de armele chimice ale regimului sirian a fost în zona afectată; soldaţii au fost avertizaţi să-şi pună măşti de gaze, iar rachetele au fost lansate doar din regiunile controlate de forţele guvernamentale. Raportul mai dezvăluie că în urma bombardamentului 1.430 de oameni au murit, dintre care 400 erau copii.
"Nu putem accepta o lume în care femei şi copii, civili inocenţi, sunt gazaţi într-un număr îngrozitor de mare", a afirmat preşedintele SUA.
Şi premierul britanic era ferm convins că Damascul are nevoie de o lecţie dată cu mâna înarmată. Doar că entuziasmul lui a fost stins de parlamentarii care au votat împotriva unei acţiuni militare. David Cameron în zadar a încercat să-i convingă pe legislatori că va fi vorba despre o misiune umanitară şi că nu va face niciun pas până la prezentarea raportului experţilor ONU.
"Dacă veţi accepta moţiunea mea, nicio acţiune nu va fi luată până când nu vom auzi concluziile investigatorilor ONU, până când vor fi măsuri suplimentare în cadrul Naţiunilor Unite şi un vot în Parlamentul Marii Britanii", a precizat David Cameron.
De cealaltă parte, Rusia a catalogat acuzaţiile la adresa regimului sirian drept o absurditate totală.
Este lipsit de logică. Ei spun că au probe. Ei, bine, să le arate anchetatorilor ONU şi Consiliului de Securitate", a menţionat preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin.
"Ni s-au arătat câteva imagini în care nu există nimic concret: nici hărţi, nici nume, nici dovezi că probele au fost culese de profesionişti", a adăugat ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov.
Totuşi, liderul de la Casa Albă a mers mai departe şi a cerut acordul legislatorilor pentru atacuri aeriene limitate asupra unor ţinte ale regimului lui Bashar al-Assad.
"Am decis, după mai multe deliberări, ca Statele Unite trebuie să întreprindă o acţiune militară asupra unor ţinte ale regimului sirian. Suntem pregătiţi să atacăm oricând vrem. Poate fi mâine, săptămâna viitoare sau peste o lună. Eu sunt pregătit să dau acest ordin", a precizat Obama.
Speranţele privind o înţelegere în cazul Siriei au fost spulberate la summitul G20. Liderul american şi cel rus au discutat 20 de minute faţă în faţă, dar schimbul de opinii nu a făcut decât să accentueze diferenţele de abordare. Preşedintele Rusiei a dat asigurări că regimul Assad va primi tot sprijinul necesar în cazul unui atac extern.
"Noi am avut, astăzi, o întrevedere cu preşedintele SUA. Am rămas fiecare cu părerea lui. Dacă vom ajuta Siria? Vom ajuta. Noi şi acum îi ajutăm, le livrăm arme", a adăugat Putin.
Totuşi, preşedintele american, Barack Obama, a încercat să convingă cei mai sceptici lideri de faptul că regimul sirian este responsabil de atacul de pe 21 august şi că este nevoie de o pedeapsă pe cale armată.
"Utilizarea armelor chimice de către regimul Assad nu este doar o tragedie siriană, este o ameninţare la adresa păcii şi securităţii mondiale. Voi face cea mai bună alegere pentru poporul american şi pentru comunitatea internaţională şi vom lua măsurile corespunzătoare şi necesare", a spus preşedintele SUA.
De cealaltă parte, preşedintele Siriei a avertizat statele care vor să intervină în statul arab să se aştepte la consecinţe.
"Trebuie să vă aşteptaţi la orice. Nu neapărat din partea guvernului nostru. Noi nu suntem singurii actori în regiune. Sunt diferite partide, diferite grupuri, diferite ideologii în această regiune, aşa că trebuie să vă aşteptaţi la orice", a declarat preşedintele Siriei.
Când atacul părea iminent, o gafă a şefului diplomaţiei de la Washington a tăiat aripile americanilor. Secretarul de Stat Jonh Kerry a declarat că Siria poate evita o confruntare militară cu Occidentul numai dacă renunţă la armele sale chimice. Propunerea s-a vrut a fi metaforă diplomatică, fără finalitate practică, dar a fost imediat preluată de ruşi care au jucat cartea cu brio. A urmat o adevărată ofensivă diplomatică, iar Damascul s-a aplecat în direcţia în care a indicat Moscova. Cuvintele lui Kerry au fost abil folosite împotriva lui Obama. Dacă ar fi insistat pe război, SUA riscau să se transforme, din apărător al democraţiei, într-un banal agresor.
"Sigur, el ar putea preda comunităţii internaţionale armele chimice într-o săptămână. Să le predea pe toate, fără întârziere, şi să permită un inventar deplin al lor, dar nu cred că o va face", a menţionat secretarul de Stat din SUA.
La doar câteva ore de la aceste declaraţii, Rusia şi-a făcut mişcarea.
"Noi, partea rusă, chiar acum pregătim un plan funcţional, coerent şi concret. O facem chiar în aceste clipe. Suntem în legătură cu partea siriană şi vom prezenta acest plan în viitorul apropiat", a spus ministrul de Externe al Rusiei.
În zilele care au urmat, Rusia a putut să-şi sărbătorească victoria asupra tradiţionalului său adveresar politic, Statele Unite. Atacul american asupra Siriei, protejatul Moscovei, a devenit tot mai puţin probabil. Miniştrii de Externe de la Moscova şi Washington au stabilit condiţiile de dezarmare chimică a Damscului.
Potrivit actului semnat de cele două părţi, Siria avea la dispoziţie o săptămână ca să prezinte lista cu stocurile sale de arme chimice, estimate la 1.300 de tone, iar ulterior, să ofere acces nelimitat inspectorilor la depozitele cu toxine. Suportul logistic pentru distrugerea lor va fi asigurat de Naţiunile Unite. Un eventual refuz din partea regimului Assad ar permite invocarea capitolului 7 al Cartei ONU, care permite aplicarea forţei. Damascul a cerut oficial Organizaţiei Naţiunilor Unite aderarea la Convenţia pentru interzicerea armelor chimice, care obligă semnatarii să le distrugă.
Iar preşedintele american, Barack Obama, a cerut Congresului să amâne votarea rezoluţiei care prevede atacuri asupra unor ţinte ale regimului Assad.
"Zilele acestea, am văzut semne încurajatoare. Parţial, acestea se datorează ameninţării credibile cu o acţiune militară din partea SUA", a subliniat Barack Obama.
Siria nu s-a lăsat aşteptată şi a făcut primul pas dintre cei prevăzuţi de acordul ruso-american de dezarmare chimică. Guvernul de la Damasc a oferit informaţii despre depozitele cu armament neconvenţional unei organizaţiei internaţionale. Totuşi, oficialii sirieni au insistat că nu-şi asumă cheltuielile pentru dezarmare chimică.
"Este nevoie de foarte mulţi bani, aproape un miliard de dolari. Procesul de distrugere a armelor chimice este foarte dăunător pentru mediul înconjurător. Dacă administraţia americană este dispusă să plătească aceşti bani şi să-şi asume responsabilitatea să ducă materialele toxice în SUA, atunci de ce n-o fac?", a adăugat Bashar al-Assad.
În octombrie, Siria a început procesul de distrugere a stocului de arme neconvenţionale. Specialiştii au dezactivat toxinele mai puţin periculoase şi au distrus echipamentele folosite la producerea armelor. Ulterior, Statele Unite s-au oferit să distrugă o parte din arsenal. Întreaga operaţiune de neutralizare se va desfăşura pe un vas american în largul mării. Specialiştii vor folosi tehnica hidrolizei, o metodă prin care substanţele toxice sunt diluate până când acestea pot fi eliminate în condiţii de siguranţă. Cele mai periculoase arme siriene urmau să fie transportate în afara ţării până pe 31 decembrie. Toate armele chimice din Siria trebuie să fie nimicite nu mai târziu de 30 iunie 2014. Până atunci însă reprezentanţii regimului de la Damasc şi ai opoziţiei se vor aşeza la masa de negocieri, pentru prima dată în cei trei ani de război. Conferinţa de pace va avea loc la Geneva pe 22 ianuarie. Între timp, în Siria continuă să moară oameni. Nu toţi au fost răpuşi de gloanţe. În haosul războiului civil, mii de oameni au ajuns să sufere de foamete. Situaţia este atât de gravă, încât clerici musulmani au permis oamenilor să mănânce pisici, câini şi măgari, doar pentru a supravieţui.
"Dacă forţele guvernamentale vor să ne atace cu arme chimice, să o facă! Dar pot să le facă să aibă miros de pâine, ca să murim fericiţi?", a spus un copil.
Conform ONU, peste 100.000 de oameni au murit, iar alţi 2 milioane, dintre care jumătate-copii, au fugit din ţară.
În Egipt, în 2013, democraţia a fost înlocuită cu dictatură militară. Primăvara arabă a revenit în forţă în Ţara Piramidelor, care a trecut prin evenimente similare celor care, în urmă cu doi, au culminat cu detronarea lui Hosni Mubarak. Islamiştii, care timp de un an au făcut legea în Egipt, s-au pomenit încolţiţi de armată. Mohamed Mursi, primul preşedinte ales în mod democratic, a fost alungat de la putere chiar de către cei pe care i-a promovat. Armata a preluat conducerea ţării, a suspendat Constituţia, a numit un preşedinte interimar şi a dizolvat Parlamentul. Totul s-a întâmplat la începutul lunii iulie, când sute de mii de oameni s-au întors pe străzi, ca să protesteze faţă de eşecurile guvernării de atunci.
Liderii militari au anunţat alegeri prezidenţiale şi parlamentare anticipate, iar un consiliu consultativ civil a început elaborarea unei noi Constituţii.
"Participanţii la discuţii au convenit asupra unei foi de parcurs, care include măsuri ce vizează, mai întâi, construirea unei societăţi egiptene puternice şi unite, dar şi încetarea violenţelor din ţară", a declarat şeful Armatei din Egipt, Abdel Fattah al-Sissi.
Ţinut în arest într-un loc necunoscut, Mohamed Mursi a acuzat armata, într-un mesaj video postat pe internet, că a furat revoluţia. Preşedintele demis a făcut apel la susţinătorii săi să continue lupta, dar a precizat că este deschis pentru negocieri cu oricine.
"Ordon tuturor forţelor, tuturor forţelor de securitate şi instituţiilor, Ministerului de Interne, forţelor armate, să se implice în asigurarea securităţii în ţară şi să evite vărsarea de sânge", a menţionat Mursi.
Susţinătorii preşedintelui demis şi-au răzbunat favoritul în stradă. Nu a durat mult până protestele au fost reprimate de armată. Doar în prima noapte de confruntări, peste 30 de oameni au fost împuşcaţi mortal, iar 500 - răniţi.
Ecoul loviturii de stat din Egipt s-a auzit în lumea întreagă. Statele Unite s-au declarat foarte îngrijorate de situaţia de la Cairo. Departamentul de Stat a insistat că o soluţie paşnică este cea mai bună opţiune pentru Egipt şi a cerut Armatei să-l elibereze pe fostul preşedinte.
Franţa, Germania şi Marea Britanie au cerut noilor autorităţi de la Cairo să revină la democraţie. Iar Rusia a declarat că Egiptul calcă pe urmele Siriei.
"Siria a fost cuprinsă de un război civil. Este trist, dar Egiptul pare că se îndreaptă în aceeaşi direcţie. Aş vrea ca poporul egiptean să evite astfel de evenimente negative", a spus preşedintele Federaţiei Ruse.
Între timp, susţinătorii lui Mursi au rămas pe străzi, în ciuda avertismentelor militarilor. Ei au instalat corturi în centrul capitalei Cairo, hotărţi să-şi ducă lupta până la capăt şi să obţină eliberarea fostului lor lider. Pe 14 august au fost loviţi în plin de forţele de securitate. În câteva ore, capitala egipteană s-a transformat într-o baie de sânge. Două tabere ale protestatarilor paşnici au devenit de nerecunoscut, după ce armata a intervenit în forţă. Pe străzi au ieşit blindate şi buldozere, iar expoloziile şi focurile de armă au completat haosul din oraş. În acea noapte, peste 600 de oameni au fost omorâţi.
Mesajul dur al autorităţilor de la Cairo nu a fost luat în serios de mişcarea Frăţia Musulmană care şi-a scos şi în următoarele zile susţinătorii în stradă. Armata a răspuns cu aceeaşi forţă, astfel încât în patru zile numărul decedaţilor a depăşit 1.000.
În urma vărsărilor de sânge, Guvernul egiptean a decretat stare de urgenţă şi asediu pe timp de noapte pe care a ridicat-o abia în luna noiembrie. În tot acest răstimp, protestele au devenit din ce în ce mai sporadice. Autorităţile de la Cairo au început şi o vânătoare împotriva Frăţiei Musulmane, mişcarea din caer face parte şi Mohamed Mursi. Fostul preşedinte şi alţi 14 lideri ai organizaţiei, aflaţi în arest până în prezent, sunt acuzaţi de conspiraţie cu mişcarea islamistă palestiniană Hamas, dar şi de implicare în uciderea mai multor manifestanţi în timpul unor confruntări din 2012. Egiptul aşteaptă acum alegeri prezidenţiale şi parlamentare, promise pentru începutul lui 2014.
2013 a fost anul schimbărilor şi pentru Iran. Dintr-o dată, o lume îngrijorată de un stat nuclear imprevizibil, a fost luată prin surprindere de o nouă conducere. O ţară a cărei imagine era deseori portretizată de voaluri negre şi pumni încleştaţi are acum o faţă zâmbitoare, datorită unui preşedinte care a lansat o campanie de seducţie a Occidentului. La alegerile prezidenţiale din iunie, iranienii au respins ferm politicile radicale şi l-au ales pe Hassan Rohani, un lider moderat. După epoca Mahmoud Ahmadinejad, un promotor vehement al retoricei antiamericane agresive, schimbarea este evidentă. Noul preşedinte pare sa abordeze diferit politica externă. Chiar de la început, el a încercat să spulbere temerile Occidentalilor în legatură cu potenţiale ameninţări nucleare. Rohani a promis mai multă transparenţă în programul nuclear al ţării sale, pentru a demonstra caracterul paşnic al acestuia.
"Nu am urmărit niciodată scopul de a fabrica o bombă nucleară şi nu vom face acest lucru. Încercăm să dezvoltăm doar tehnologie nucleară paşnică. Cum am mai spus, nu vom produce arme de distrugere în masă", a declarat preşedintele Iranului, Hassan Rouhani.
Şi în privinţa Statelor Unite, liderul de la Teheran de asemenea a adoptat un ton mai conciliant. Pentru prima dată în ultimii 30 de ani, gheaţa relaţiilor diplomatice dintre Iran şi SUA a fost spartă. Preşedinţii celor două state au avut prima discuţie telefonică, de la încheierea crizei ostaticilor din 1979.
"Am discutat, la telefon, cu preşedintele Republicii Islamice Iran, Rohani. Am discutat despre eforturile pentru a ajunge la un acord privind programul nuclear al Iranului", a declarat preşedintele SUA.
Liderul de la Teheran a subliniat că Iranul îşi va respecta toate angajamentele în negocierile privind programul său nuclear.
"Vom respecta angajamentele pe care ni le-am asumat. În cadrul negocierilor în formatul P 5+1 vom da asigurări că programul nuclear este unul paşnic. Iranul se va prezenta la negocierile de la Geneva", a precizat preşedintele Iranului.
Şi promisiunile au fost respectate. După un deceniu de tentative deloc fructuoase, noi negocieri au avut loc între Iran şi şase puteri mondiale: Franţa, Marea Britanie, Statele Unite, Rusia, China şi Germania. Pe 24 noiembrie, părţile au ajuns la acord istoric privind dosarul nuclear iranian.
"După negocieri intense, astăzi am ajuns la un acord privind un plan comun de acţiuni care ne va permite să stabilim o soluţie completă pe termen lung", a declarat şefa politicii externe a UE, Catherine Ashton.
Negociatorii reuniţi la Geneva au convenit ca republica islamică să-şi încetinească programul controversat în schimbul ridicării unor sancţiuni. Iranul a acceptat să oprească lucrările la un reactor, capabil să producă plutoniu, şi va permite o monitorizare internaţională fără precedent. În plus, republica islamică va trebui să neutralizeze 20 la sută din stocurile sale de uraniu îmbogăţit. Totuşi, Teheranul îşi rezervă dreptul la tehnologia nucleară, inclusiv la îmbogăţirea uraniului în conformitate cu Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare. În schimb, Occidentul va suspenda anumite sancţiuni impuse asupra aurului şi metalelor preţioase, sectorului auto şi exporturilor petrochimice ale Teheranului şi nu vor impune altele în următoarele şase luni. Totodată, Iranul va avea acces la unele conturi îngheţate din străinătate în valoaer de 7 miliarde de dolari.
Liderii mondial, inclusiv preşedintele american şi omologul său iranian, au salutat înţelegerea dintre Teheran şi Occident. Barack Obama susţine că acordul a tăiat calea Iranului spre fabricarea unei bombe nucleare. Totuşi, Obama a declarat că provocările imense nu dispar. Potrivit lui, angajamentul Teheranului va fi pus la încercare în următoarele şase luni.
"Lumea este unită în sprijinirea determinării noastre de a împiedica Iranul să dezvolte o armă nucleară", a menţionat preşedintele SUA.
Soluţia diplomatică a fost salutată inclusiv de Marea Britanie, Franţa, dar şi de Rusia, care susţine că acordul este o victorie pentru toate părţile. Nici Iranul nu şi-a ascuns mulţumirea. Liderul de la Teheran a declarat că documentul recunoaşte drepturile ţării sale.
"Suntem mulţumiţi că, după zece ani, s-a ajuns la un acord la acest nivel, chiar dacă este unul iniţial", a declarat preşedintele Iranului.
Nu toţi au fost, însă, impresionaţi de acest acord. Israelul a criticat dur această înţelegere. Premierul Benjamin Netanyahu afirmă că este o greşeală istorică, iar ţara sa îşi rezervă dreptul de a se apăra.
"Nu putem şi nici nu vom permite unui regim care face apel la distrugerea Israelului să obţină mijloacele care îi vor permite să-şi atingă scopul. Nu vom permite Iranului să aibă arme nucleare", a subliniat premierul Israelului.
Acordul convenit la Geneva este doar primul pas în calea îngropării conflictului cu Iranul, iar specialiştii notează că lumea este încă departe de un sfârşit fericit al poveştii.
În alt capăt al planetei, o problemă similară a pus pe jar întreaga comunitate internaţională. În februarie 2013, Coreea de Nord a sfidat toate avertismentele şi a uimit puterile mondiale, după ce a efectuat cu succes cel de-al treilea test nuclear subteran.
Retorica a devenit din ce în ce mai agresivă odată cu aplicarea de noi sancţiuni, în baza mai multor rezoluţii ale ONU. După o săptămână de tensiuni puternice în peninsula, Phenianul a ameninţat cu un război nuclear şi o lovitură preventivă asupra Statelor Unite. Coreea de Sud şi SUA au pus paie pe foc odată cu începerea manevrelor militare comune.
Oficialii americani au precizat însă că exerciţiile militare desfăşurate în comun cu Seulul sunt pur defensive.
"Nu cred că facem nimic extraordinar, provocator sau diferit de ceea ce fac naţiunile pentru a-şi proteja interesele", a declarat secretarul Apărării al SUA, Chuck Hagel.
Moscova a criticat acţiunile şi a făcut apel la reluarea negocierilor cu marile puteri.
"Situaţia ar putea scăpa de sub control şi ar putea aluneca într-un cerc vicios", a precizat ministrul rus de Externe.
În confirmarea acestor temeri, autorităţile nord-coreene au întrerupt linia telefonică militară cu Seulul, iar apoi a denunţat armistiţiul încheiat cu Sudul în 1953.
Coreea de Nord a intrat într-o noua etapă a conflictului său cu membrii comunităţii internaţionale, când a anunţat că intenţionează să repornească un reactor nuclear oprit în 2007. Într-un alt gest al escaladării crizei din peninsula coreeană, Phenianul a închis complexului industrial Kaesong, un simbol al cooperării între cele două ţări. Coreea de Nord a plasat în poziţie de tragere o instalaţie mobilă de rachete şi părea gata să atace Statele Unite. SUA nu s-au lăsat, însă, impresionate şi au accentuat că au destule resurse pentru a se apăra.
"Acum este timpul pentru Coreea de Nord să pună capăt atitudinii beligerante. Nimeni nu îşi doreşte un conflict în peninsula coreeană. Este important, însă, ca Phenianul să respecte regulile şi normele de bază stabilite", a afirmat Obama.
Totuşi, Washingtonul a pus la îndoială capacitatea Phenianului de la lansa o rachetă cu focos nuclear. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, s-a arătat profund îngrijorat de situaţia din regiune.
"Îi cer Coreei de Nord să se abţină de la măsuri provocatoare", a spus secretarul general al ONU.
Totuşi, preventiv, Japonia a instalat la Tokyo rachete de interceptare de tip Patriot. Alte două baterii au fost fi plasate pe insula Okinawa, în sudul ţării.
Coreea de Nord a luat o pauză în ameninţările sale pe 15 aprilie, când a marcat 101 ani de la naşterea preşedintelui etern, Kim Ir-Sen, părintele fondator al republicii comuniste. Cu această ocazie, comunitatea internaţională se aşteapta ca Phenianul să efectueze un test balistic, într-o demonstraţie de forţă, lucru care nu s-a întâmplat.
În ziua următoare, Coreea de Nord a revenit la retorica războinică şi a mutat încă două lansatoare de rachete cu rază scurtă de acţiune pe coasta de est. O săptămână mai târziu, Coreea de Nord face un pas neaşteptat şi propune
iniţierea, pentru prima dată în ultimii ani, a unor negocieri oficiale, dar cu nişte condiţii. Phenianul a cerut anularea tuturor rezoluţiilor ONU adoptate împotriva sa, precum şi încetarea exerciţiilor militare comune desfăşurate în peninsulă de Statele Unite şi Coreea de Sud.
Răspunsul nu s-a lăsat mult aşteptat.
"Coreea de Nord trebuie să renunţe la politicile sale, care nu fac decât s-o izoleze de restul lumii, şi trebuie să accepte propunerea de reconciliere, oferită de Coreea de Sud şi de comunitatea internaţională", a declarat preşedintele Coreei de Sud.
Totuşi, o lună mai târziu, părţile s-au aşezat la masa tratativelor.
"Propunem să desfăşurăm negocieri în zona industrială de la Kaesong, între autorităţile din Nord şi Sud, pentru normalizarea relaţiilor dintre cele două state. Propunem tratative pentru reluarea activităţilor din Kaesong. De asemenea, vor fi discutate şi probleme legate de reunificarea familiilor".
Odată cu redeschiderea complexului Kaesong în septembrie, a luat sfârşit şi criza din peninsula coreeană, cel puţin pentru anul 2013.