România foloseşte în construcţii şi industrie mai mult nisip decât se produce natural. Iar dunele din deşert nu se pretează la făcut ciment, drept dovadă Burj Khalifa a fost făcut cu nisip din Australia, informează Digi24.ro.

Multe ţări însă au interzis exportul de nisip pentru a-şi proteja ecosistemele. De pe urma extracţiei de nisip, Indonezia a pierdut peste 20 de insule iar în Caraibe au dispărut plaje întregi.

Estimarea e că ne vom confrunta cu un deficit de nisip care-i va creşte şi preţul. Se va forţa atunci găsirea unor alternative la nisip. Însă nu e exclus ca scumpirea să încurajeze şi extracţia ilegală.

Jumătate din nisipul folosit în Maroc este ridicat ilegal de pe plajă. Ironia face că zonele de coastă sunt golite pentru a vinde materie primă celor care fac hoteluri şi atracţii pentru turişti.

Şi India are o mafie a nisipului, una care recurge chiar la violenţă pentru a-şi proteja afacerile.

The Economist dă exemplul unui sit din sudul ţării unde zilnic sunt încărcate 50.000 de camioane cu nisip extras ilegal.

Se estimează că grupările implicate câştigă anual 2,3 miliarde de dolari, bani care vin de pe urma unui boom al construcţiilor în India şi-n ţările din regiune.

În întreaga lume aproape 14 miliarde de tone de nisip au fost extrase anul trecut exclusiv pentru construcţii. Iar 70% a fost folosit în Asia.

China, de pildă, calculează că a construit 4,5 milioane de kilometri de drumuri şi 32 de milioane de locuinţe din 2011 până în 2015. La toate s-a folosit nisip. La fel şi la geamurile locuinţelor.

Viaţa modernă depinde de nisip şi va depinde de el din ce în ce mai mult fiindcă lumea se urbanizează rapid. Până în 2030 populaţia din oraşe e aşteptată să crească cu încă un miliard de oameni.

Iar în acest ritm, economia globală riscă să se confrunte cu un deficit de nisip. De regulă materia primă folosită nici nu este reciclată aşa că rezervele tot scad.

Se conturează toate elementele unei scumpiri, o scumpire capabilă să schimbe mersul economiei. 85% din tot ce se extrage în lume e nisip şi pietriş. Şi orice fluctuaţie de preţ aici se transmite în costurile construcţiilor, care la rândul lor influenţează investiţiile în economie.

Alternative la nisip există, dar sunt puţin folosite. Găsirea unui substitut perfect e cu atât mai dificilă cu cât e nevoie de câteva miliarde de tone în fiecare an.

La Bruxelles se caută deja soluţii. Planul e ca până în 2025 Uniunea să refolosească 75% din sticla aruncată la gunoi. Marea Britanie reciclează deja undeva la un sfert din materialele de construcţii folosite. Şi totuşi este prea puţin ca să conteze.

ONU estimează că în 2012, an de criză de altfel, economia globală a consumat îndeajuns de mult ciment încât să ridice un zid de 27 de metri înălţime în jurul Ecuatorului.