30 de ani s-au scurs de la cea mai gravă catastrofă nucleară din istoria omenirii. Accidentul de la Cernobîl s-a produs când unul dintre reactoare a explodat în timpul unui experiment şi a declanşat un incendiu urmat de o serie de deflagraţii. Zeci de oameni au murit pe loc, iar alte câteva milioane au fost iradiaţi.

O slujbă de comemorare a avut loc la 50 de kilometri de Cernobîl, în oraşul Slavutici. Localitatea a fost ridicată pentru cei care locuiau foarte aproape de centrală şi care au fost nevoiți să-şi abandoneze casele.

" 30 de ani... Este mult, dar noi am rămas puțini. Și, în fiecare an, noi rămânem tot mai puțini, murim".

Și în capitala Ucrainei s-a desfășurat astăzi o ceremonie de comemorare a victimelor tragediei.

Oraşul Cernobîl arată astăzi sinistru, iar în pofida riscului de contaminare, foştii localnici revin aici. Ei sunt optimişti şi cred că nu li se poate întâmpla nimic rău:

"Nu există radiaţie. Nu îmi este frică de nimic. Am locuit în acest oraş şi am mâncat toată viaţa ceea ce a crescut aici. Când va veni timpul să mor, se va întâmpla fără să conteze dacă va fi de la radiaţia. Voi muri când îmi va veni timpul".

"Soţul meu şi-a dorit toată viaţa să se întoarcă aici. El a venit în regiune când totul era închis, iar accesul era interzis. A ajuns în oraş trecând peste un gard cu sârmă ghimpată. Într-un final, noi ne-am întors şi suntem mulţumiţi că am luat această decizie."

Reactorul numărul patru al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat în urma unui test eşuat, care urma să demonstreze că, în cazul întreruperii energiei electrice, acesta funcţiona în condiţii sigure. În realitate, manevra s-a transformat într-o tragedie. Aproape 600 de mii de oameni au fost nevoiţi să intervină cu mijloace rudimentare şi fără echipamente de protecţie, pentru a lichida efectele exploziei. Ulterior, mulţi dintre ei au murit.