Radiaţiile solare sunt responsabile pentru distrugerea atmosferei marţiene, transformând ceea ce era odată o planetă cu atmosferă asemănătoare Terrei care putea susţine viaţa într-un deşert, conform unui nou studiu, relatează descopera.ro.

Echipa de la MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile Evolution Mission) a prezentat în trecut măsurătorile prin care arătau că gazul atmosferic a fost pierdut în spaţiu şi, de asemenea, aceştia au descris procesele care au stat la baza pierderii atmosferei. Analiza prezentă estimează pentru prima dată cantitatea de substanţă gazoasă pierdută în timp, relatează Science Daily.

Bruce Jakosky, savantul care a condus acest proiect numit MAVEN (), a precizat: „Am determinat că majoritatea substanţelor gazoase prezente în atmosfera planetei Marte s-au pierdut în spaţiu. Echipa a determinat acest lucru din ultimele rezultate, care dezvăluie că în jur de 65% din argonul care a fost vreodată prezent în atmosferă a fost pierdut în acest fel”.

Studiul este publicat pe 31 martie 2017 în revista Science.

Există o serie de procese prin care o planetă îşi poate pierde atmosfera. Spre exemplu, reacţiile chimice pot capta gazul în rocile de suprafaţă sau atmosfera poate fi pierdută cu ajutorul radiaţiilor şi vânturilor solare.

Noile rezultate confirmă că a doua variantă este valabilă în cazul planetei roşii. Stele tinere au radiaţii ultraviolete şi vânturi mai intense, iar procesul de dezintegrare a atmosferei era mai intens la începutul istoriei lui Marte, iar aceste procese au fost probabil dominante în controlarea climatului planetei. 

De asemenea, conform echipei de cercetare, este posibil să fi existat viaţă microbiană pe suprafaţa planetei.

Argonul şi dioxidul de carbon, indicatorii pierderii atmosferei în cosmos

Metoda cercetătorilor a fost măsurarea abundenţei atmosferice a doi izotopi de argon. Izotopii sunt atomii aceluiaşi element, dar cu mase diferite. Pentru că cel mai uşor dintre cei doi izotopi ieşea primul din atmosferă şi gazul nobil nu reacţionează cu alte elemente existente în rocile de pe suprafaţa lui Marte, cercetătorii au putut stabili, pe baza proporţiei dintre cei doi izotopi şi pe baza distribuţiei acestora în funcţie de diferite altitudini, că pierderea atmosferei a fost cauzată de radiaţiile ultraviolete ale soarelui. 

Dioxidul de carbon a fost, de asemenea, un compus chimic de interes pentru cercetători pentru că este un constituent major al atmosferei lui Marte şi pentru că este un gaz cu efect de seră care poate reţine căldura.

În acest caz, Jakosky precizează că „am determinat că majoritatea dioxidului de carbon de pe planetă a fost, de asemenea, pierdut din cauza radiaţiilor UV”.