„Draga mama, am aflat astazi ca mi-a venit randul sa infrunt Qisas (legea iraniana a retributiei – n.r.). Ma doare ca nu mi-ai spus tu personal ca am ajuns la ultima pagina a vietii mele. Nu crezi ca ar trebui sa stiu? Stii cat de rusine imi este ca esti trista. De ce nu mi-ai dat ocazia sa-ti sarut mana, sa-i sarut mana tatalui meu?

Lumea mi-a permis sa traiesc 19 ani. In acea noapte blestemata ar fi trebuit sa fiu eu cea omorata. Corpul meu ar fi fost aruncat intr-un colt al orasului si, dupa cateva zile, politia te-ar fi dus la morga sa-mi identifici trupul. Acolo ai fi aflat si ca am fost violata. Ucigasul probabil ca n-ar fi fost niciodata gasit, din moment ce nu avem banii si puterea pe care le au ei. Apoi ti-ai fi continuat viata suferind, in rusine si, peste cativa ani, aceasta durere te-ar fi omorat si gata.

Insa lovitura aia blestemata a schimbat povestea. Corpul meu n-a fost aruncat intr-un colt, ci in mormantul inchisorii Evin si in carcerele acesteia, iar acum in groapa inchisorii Shahr-e Ray. Dar resemneaza-te sortii si nu te plange. Stii mai bine ca moartea nu este sfarsitul vietii.

M-ai invatat ca venim pe lumea asta pentru a capata experienta, pentru a invata lectii si ca fiecare nastere este o responsabilitate pe umerii cuiva. Am invatat ca, uneori, trebuie sa te lupti. Imi amintesc cand mi-ai spus ca un barbat a protestat atunci cand eram biciuita, dar barbatul care ma batea l-a lovit si pe el peste cap si fata si ca, in final, a murit din cauza acestor lovituri. M-ai invatat ca, pentru a crea o valoare, o persoana trebuie sa persevereze, chiar daca alta moare.

Ne-ai invatat ca trebuie sa ne purtam ca niste doamne in fata certurilor si plangerilor atunci cand mergem la scoala. Iti amintesti cat de mult accent ai pus pe felul in care ne comportam? Dar experienta ta a fost gresita. Atunci cand mi s-a intamplat asta, invataturile tale nu m-au ajutat. Am fost adusa in fata tribunalului drept o criminala cu sange rece, fara scrupule. N-am varsat nicio lacrima. N-am implorat. N-am plans isteric pentru ca am avut incredere in lege.

Dar apoi m-au acuzat ca sunt indiferenta in fata unei acuzatii de crima. Vezi, eu nu omoram nici tantarii, iar pe gandaci ii apucam de antene si-i aruncam afara. Acum am devenit un criminal care a premeditat. Felul bun in care ma purtam cu animalele a fost interpretat ca aveam inclinatia de a fi baiat, iar judecatorul nu s-a obosit sa vada ca, atunci cand mi s-a intamplat asta, aveam parul lung si unghiile date cu oja.

Cat de optimist a fost acela care a asteptat dreptate de la judecatori! Nu a contestat niciodata faptul ca bratele mele nu sunt puternice precum cele ale unui sportiv, mai ales ale unui boxer. Iar aceasta tara, fata de care mi-ai plantat in suflet iubire, nu m-a vrut niciodata si nimeni nu m-a ajutat cand, sub loviturile celui care ma interoga, plangeam si auzeam cele mai vulgare cuvinte. Cand am lepadat si ultimul semn de frumusete de pe mine si mi-am ras parul am fost rasplatita: 11 zile de carcera.

Draga mama, nu plange pentru ceea ce auzi. In prima zi in sectia de politie, un agent neinsurat m-a atacat pentru unghiile mele si atunci am inteles ca frumusetea n-are ce cauta aici. Frumusetea infatisarii, frumusetea gandurilor si a dorintelor, un scris de mana frumos, frumusetea ochilor si a felului in care vezi cu ei, chiar si frumusetea unei voci blande.

Draga mea mama, viziunea mea s-a schimbat si nu tu esti responsabila pentru asta. Cuvintele mele sunt fara sfarsit si le-am dat pe toate cuiva astfel incat atunci cand voi executata, fara prezenta si stiinta ta, sa-ti fie date. Ti-am lasat multe cuvinte scrise de mana ca mostenirea mea.

Insa, inainte sa mor, vreau ceva de la tine, care ai avut grija de mine cu toata forta ta si oricum ai putut. De fapt, este singurul lucru pe care-l vreau de la aceasta lume, aceasta tara si de la tine. Stiu ca ai nevoie de timp pentru asta. De aceea, iti spun dinainte o parte din testamentul meu. Te rog sa nu plangi si sa ma asculti. Vreau sa mergi la tribunal si sa le spui solicitarea mea. N-am cum sa scriu asta din inchisoare, intr-un mesaj care sa fie aprobat de directorul inchisorii. Asa ca inca o data trebuie sa suferi tu din cauza mea. Este singurul lucru pentru care poti implora fara ca eu sa ma supar – desi ti-am spus de atatea ori sa nu implori pentru viata mea.

Blanda mea mama, cea care-mi esti mai draga decat viata, nu vreau sa putrezesc in pamant. Nu vreau ca ochiul meu sau inima mea tanara sa se faca pamant. Implora sa se aranjeze ca, imediat dupa ce sunt spanzurata, inima mea, rinichii, ochii, oasele si orice poate fi transplantat sa fie luat din corpul meu si date in dar cuiva care are nevoie de ele. Nu vreau ca recipientii sa-mi stie numele, sa-mi cumpere flori sau sa se roage pentru mine. Iti spun din tot sufletul meu ca nu vreau sa ai un mormant la care sa vii, sa jelesti si sa suferi. Nu vreau sa porti doliu pentru mine. Fa tot efortul pentru a uita zilele mele grele. Da-ma vantului, ca sa ma duca departe.

Lumea nu ne-a iubit. N-a vrut soarta mea. Iar acum ma supun in fata ei si imbratisez moartea. Pentru ca in tribunalul lui Dumnezeu, eu ii voi acuza pe inspectori, eu il voi acuza pe inspectorul Shamlou, eu il voi acuza pe judecator, pe judecatorii Curtii Supreme care m-au batut si m-au hartuit. In tribunalul Creatorului, il voi acuza pe doctorul Farvandi, il voi acuza pe Qassem Shabani si pe toti cei care, din ignoranta sau cu buna stiinta, mintind, m-au nedreptatit si mi-au calcat in picioare drepturile si care n-au vrut sa inteleaga ca, uneori, ceea ce pare real de fapt, nu este.

Draga mama cu inima buna, pe lumea cealalta tu si eu suntem acuzatorii, iar altii sunt acuzatii. Hai sa vedem ce vrea Dumnezeu. Vreau sa te strang in brate inainte sa mor. Te iubesc", este mesajul fetei.