Oamenii de știință confirmă ceea ce de mult era considerat un simplu mit.

Meteoriții urbani sunt o realitate și îi poți găsi pe acoperișul casei tale, scrie  playtech.ro.

Cel mai probabil, jgheaburile și bârnele casei tale sunt acoperite cu pământ, frunze uscate și alte animale care probabil și-au găsit un bun lăcaș acolo.

Deși curățenia de primăvară va descoperi și va elimina toate aceste rămășițe, cercetătorii au anunțat în revista Geology că există posibilitatea ca printre toate acestea să se regăsească și particule provenite din corpurile celeste, conform Gizmodo.

Din 300 de kilograme de rămășițe colectate, echipa a analizat 48 de probe și a confirmat identificarea unor particule provenite din corpurile celeste.

Acestea provin ca urmare a unor topiri extreme a meteoriților care ajung în atmosfera Pământului. Descoperirile echipei includ unii dintre cei mai tineri micro-meteoriți identificați vreodată.

Totuși, nu trebuie să credem că aceștia pot fi văzuți cu ochiul liber și identificați atât de ușor.

După cum aflăm pe baza acelorași surse, probele includ bucăți de dimensiuni foarte mici, care au între 300 și 400 de microni.

Acest lucru îngreunează mult munca oamenilor de știință care nu pot identifica particulele celeste decât cu ajutorul unui microscop performant.

"Micrometeoriții din noua colecție sunt găsiți, în principal,  pe acoperișurile clădirilor care au maxim 50 de ani vechime, astfel că putem asuma că pietrele au o viață terestră cuprinsă între 0 și 50 de ani, ceea ce le face să fie foarte recente prin comparație cu micrometeoriții din alte colecții", afirmă Larsen, liderul Proiectului Stardust.

Cu toate că ideea existenței unor micrometeoriți urbani a fost de mult considerată un mit, ultimele descoperiri demonstrează că aceștia sunt pe cât se poate de reali, iar echipa de cercetători estimează că anual cad peste 100 de miliarde de micrometeoriți spre Pământ.

Aceste informații se dovedesc a fi foarte utile pentru oamenii de știință, interesați să studieze componentele corpurilor celeste. În loc de a parcurge mii de kilometri până în Antarctica, cercetătorii au posibilitatea de a analiza perimetrul în care locuiesc.