Dezvoltat de echipa Microsoft Research, Project Silica reprezintă o soluţie pentru arhivarea pe termen lung a datelor importante, folosind un mediu de stocare ultra-rezistent şi care nu se degradează în timp.

Indiferent de tehnologia folosită, sistemele de stocare pentru uz general au fost gândite pentru folosirea cu dispozitive de consum, care se uzează şi degradează în timp. Discurile optice sunt confecţionate din materiale uşor de zgâriat şi oxidează în timp, soluţiile de stocare cu bandă magnetică pierd treptat polarizarea până când datele nu mai pot fi recuperate, la fel si hard disk-urile. Deşi sunt mai robuste, putând suporta vibraţii şi lovituri care ar distruge alte dispozitive de stocare, chip-urile NAND Flash au o durată tipică de retenţie a datelor nu mai mare de 10 ani.

Pentru evitarea acestor limitări, cercetătorii Microsoft au ales drept suport unul dintre cele mai rezistente şi stabile materiale cunoscute: sticla de Quartz. Sistemul prevede folosirea unui laser de putere, precis focalizat pentru a avea punctul de maximă intensitate luminoasă într-un singur punct din interiorul sticlei transparente, formulată pentru a răspunde unei anumite intensităţi şi lungime de undă precum un material fotosensibil. Fiecare bump microscopic reprezintă un bit (0 sau 1 în sistem binar).

Stocarea datelor se face atât în plan orizontal, folosind întreaga suprafaţă a foii de sticlă cu dimensiune 75 x 75 mm, dar şi pe verticală, grosimea de 2 mm fiind suficientă pentru mai mult de 100 straturi suprapuse. Citirea informaţiilor se face cu ajutorul unui un sistem optic care trimite lumină polarizată prin bucata de sticlă, expunând succesiv straturile de date selectate pentru a fi citite. Navigarea tridimensională a straturilor de date şi decodarea finală a informaţiei se face cu ajutorul tehnologiilor machine learning, procedeul fiind ceva mai complex decât stocarea în plan 2D folosită cu discuri optice obişnuite.

Testate pentru durabilitate, bucăţile din sticlă de quartz inscripţionate cu date au rezistat la temperaturi de peste 500 °C, fierbere, introducerea în cuptorul cu microunde şi contactul cu metal înroşit în foc. Deoarece datele se află în interiorul sticlei, protejarea suprafeţei exterioare este mai puţin importantă, rezistenţa naturală la zgârieturi şi contactul cu substanţe corozive fiind în general suficientă.

Din păcate, tehnologia este încă prea scumpă pentru folosirea la scară largă în aplicaţii de arhivare a datelor, Microsoft promiţând să compenseze acest aspect îmbunătăţind densitatea de stocare, scrie go4it.ro