Câteva zile, cele mai importante din Postul Paştelui, ne despart de cea mai mare sărbătoare din Calendarul Ortodox, cea a Învierii Domnului. În această săptămâna cu adevărat specială, numită şi Săptămâna Patimilor lui Hristos, credinţă şi obiceiurile creştinilor se întâlnesc, scrie rtv.ro.

În Miercurea Mare se săvârseste Taină Sfântului Maslu, amintind de ungerea lui Iisus Hristos cu mir în locuinţa lui Simeon Leprosul din Betania. Tot în această sfânta zi Iisus a fost vândut pe 30 de arginţi.

În Miercurea Mare cei bolnavi şi suferinzi se pot bucură de Taină Sfântului Maslu, taină care este foarte ajutătoare pentru cei pe patul de moarte şi foloseşte la însănătoşirea celor care trebuie să rămână printre noi. În această zi cei care pot trebuie să ţină post negru. Femeile nu torc şi nu coş, ci spală ferestrele pentru că lumina să pătrundă în fiecare colţişor al casei în zilele de Paşte.

În unele zone din ţară există înainte tradiţia că cei mici să meargă la colindat atunci când se lasă seară, iar bărbaţii să arunce cenuşă din sobă peste ogor, pentru că roadele pământului să fie cât mai bogate.

Slujbele specifice Săptămânii Mari sunt Deniile, adevărate roade de pocăinţă pentru creştini. Aceste rânduieli bisericeşti sunt însă şi prilej de manifestare, în paralel, a unor obiceiuri locale mai mult sau mai puţin legate de credinţă adevărată. Nu sunt sacrilegii, dar se îndepărtează de duhul ortodoxiei, neavând valoare religioasă, după cum spun preoţii. Sunt simple obiceiuri perpetuate că tradiţii locale.

Rugăciuni folositoare

Preoţii le recomandă creştinilor să citească Evangheliile în toată această perioadă. Astfel, înaintea Paştelui sunt recomandate Evagheliile după Matei, Marcu şi Luca, iar după Înviere, cea a lui Ioan Evanghelistul.

Miercurea este ziua în care cărturarii şi fariseii au făcut sfat pentru prinderea şi uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulţimilor.

"Şi împreună s-au sfătuit că să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă" (Matei, 26.4). Şi tot acum, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: "A zis: «Ce voiţi să îmi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci caută un prilej potrivit că să-L dea în mâinile lor" (Matei, 26, 15-16).

Săptămâna Luminată

În popor există credinţă că, odată cu Învierea Domnului Iisus Hristos, se deschid porţile raiului pentru sufletele păcătoşilor reţinute în iad, de la Adam şi până la cea de-a două venire a Mântuitorului. Uşile raiului rămân deschise până în Duminică Tomii.

În această perioada, toate lucrurile se umplu de lumina sfânta a Învierii Domnului. În noaptea Sfintelor Paşti, în biserica se sting toate luminile şi numai candelă de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar rămâne aprinsă, prevestind parcă intrarea într-o săptămâna cu totul aparte. Spaţiul întunecos reprezintă chipul morţii şi al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Sau. Candelă aprinsă de pe Sfânta Masă este sufletul viu şi îndumnezeit al Mântuitorului coborât la iad.

Preotul adresează chemarea "Veniţi să primiţi lumina!" tuturor, îndemnând trecerea de la întunericul morţii, la lumina vieţii veşnice, prin aprinderea tuturor lumânărilor de la o singură lumânare în noaptea de Paşti.