Mii de refugiaţi ucraineni continuă să ajungă la punctul de trecere de la Palanca. Majoritatea, femei şi copii, spun că au mers pe jos până la hotarul cu Moldova.

De cum păşesc pe pământul ţării noastre, oamenii sunt aşteptaţi de zeci de voluntari, care le oferă mâncare caldă, pături şi îi încurajează cu o vorbă bună.

''-Plec în România, apoi în Germania.
- Aveţi rude acolo?
- Nu, nu.''

''-În România vrem, acolo avem nevoie.
- Aveţi rude acolo?
- Nu avem rude, dar sunt voluntari.''

''Este periculos să stai acolo, ne temem pentru viaţa noastră, pentru copii. Desigur că vrem acasă, dar vom decide în funcţie de situaţie.Vă mulţumim mult pentru primire. ''

Unii voluntari spun că nu au pus capul pe pernă de mai bine de 30 de ore şi cu greu fac faţă numărului mare de refugiaţi. Însă oboseala lor nu se compară cu drama refugiaţilor.

''Pe zi ce trece este mai complicat şi mai complicat. Tot mai mulţi şi mai mulţi refugiaţi. Foarte multe mame cu copii mici.'', a spus Ruslan Eni, voluntar.

''Lucrăm aproape non-stop pentru că sunt foarte mulţi şi este foarte mare nevoie de noi. Se vede cu ochiul liber cum creşte populaţia şi sunt foarte mulţi.''

''Facem ceai, cafea, dăm la oameni pâine, apă, mâncare, tot ce putem să facem, aceea facem.''

Voluntarii spun că, mai nou, ucrainenii au la dispoziţie şi câteva autocare care îi transportă în Moldova sau în România.

''De două zile avem curse spre România, Bucureşti, Iaşi, Galaţi, nu mai ştiu exact în ce direcţii, dar ştim că refugiaţii acolo sunt întâlniţi, cazaţi şi primesc toate cele necesare.'', a mai spus Ruslan Eni.

Potrivit Ministerului Afacerilor Interne, punctul de trecere de la Palanca rămâne unul dintre cele mai aglomerate, iar rândul de maşini pe partea Ucrainei este de trei kilometri.