Afectaţi de şomaj şi austeritate, milioane de europeni au căzut pradă sărăciei în 2012. Acest fenomen afectează clasa de mijloc, slăbeşte coeziunea socială şi atinge grupuri protejate până în prezent, cum ar fi femeile şi copiii, relatează Money.ro.

"Gaura neagră este din ce în ce mai mare", îşi exprimă îngrijorarea Mercedes Gonzalez, o femeie în vârstă de 52 de ani, din Spania, care, cu mai puţin de 800 de euro pe lună, se zbate pentru a asigura viaţa de zi cu zi a unei familii afectate de şomaj din Fuenlabrada, la periferia Madridului.

În iulie, ea şi soţul ei primeau un ajutor guvernamental de 426 de euro, dar care în prezent a fost redus la 360 de euro. "În acest timp, (preţurile) alimentelor şi facturilor au crescut prin majorarea TVA-ului" din septembrie, povesteşte ea. "Lucrurile merg din rău în mai rău, suntem asfixiaţi", constată femeia pe un ton pesimist.

Spania, a patra economie din zona euro, prezintă semnele unei crize sociale majore. Un sfert dintre cetăţenii activi sunt în şomaj, o politică de austeritate istorică, reduceri implacabile de cheltuieli în domeniul educaţiei şi în domeniul sănătăţii, mii de familii îndatorate aruncate în stradă.

În această ţară, unde doi mici proprietari ameninţaţi cu expulzarea s-au sinucis recent, la fel ca în Grecia sau Italia, alte două ţări din sudul Europei lovite de recesiune, criza uneori se transformă în tragedie.

La sfârşitul lunii martie, întreaga Italie a rămas şocată de gestul disperat al lui Giuseppe Campaniello, un zidar în şomaj din Bologna, care şi-a dat foc din cauza că era urmărit pentru că nu şi-a plătit impozitele. "Giuseppe a fost victima unui sistem care funcţionează împotriva cetăţenilor", susţine văduva sa în vârstă de 48 de ani, Tiziana Marrone.

"Giuseppe nu a primit niciun ajutor. El s-a simţit pus la zid", adaugă ea. "Aceasta nu este o sinucidere legată de criză, este o crimă cauzată de stat", conchide femeia.

Dar, fără îndoială, Grecia, cu economia pusă sub tutelă şi o rată a şomajului record (26%), suferă impactul social cel mai dramatic al crizei. Astfel, 31% din locuitori erau, în 2011, în pericol de sărăcie sau marginalizare socială, potrivit Eurostat, comparativ cu media europeană de 24,2%.

George Tsouvalakis, un dulgher şomer în vârstă de 31 de ani, şi soţia sa Lia, în vârstă de 30 de ani, fac parte din această "generaţie pierdută". Împreună cu fiica lor de doi ani, ei încearcă să părăsească ţara, dar nu pot plăti biletele de avion. Veniturile lor, de peste 2.500 de euro înainte de criză, au ajuns la un nivel de sub 400 de euro pe lună. "Nu avem mijloacele de a pleca. Suntem prizonieri în propria casă", mărturiseşte Lia.

Nilce Carvalho, o studentă portugheză în vârstă de 29 de ani, care are o diplomă de master în Artele spectacolului la prestigioasa Univeristate din Coimbra, a inventat un alt mijloc de a se salva, lansând un îndemn pe Facebook pentru a-şi plăti datoria care o împiedică să îşi ridice diploma.

Bursa i-a fost redusă de la 400 la 98 de euro, din cauza austerităţii guvernamentale, iar ea datorează, astfel, o mie de euro pentru taxe de şcolarizare. "A fost foarte dificil", povesteşte tânăra.

Continuarea articolului pe Money.ro.