În ultimii ani, gesturile de bunătate au devenit din ce în ce mai rare, iar cei care îndrăznesc, totuşi, să iasă din tipare prin generozitate sunt din ce în ce mai puţini, însă acţiunile lor sunt grăitoare şi de fiecare dată reuşesc să emoţioneze şi să inspire, scrie evz.ro.

Aceasta este şi povestea unui bătrân parcă desprins din poveştile lui Delavrancea. Dobri Dobrev este veteran de război care trăieşte într-un mic sat din Bulgaria, Baylovo. Bunicul Dobri, aşa cum este cunoscut printre localnici, și-a pierdut auzul în cel de-Al Doilea Război Mondial și, din anul 1988, a început să cerșească. Povestea sa s-ar putea încheia aici, tentaţi fiind să-l catalogăm drept un alt nevoiaş care se chinuie să supravieţuiască, însă adevărata sa poveste abia acum începe şi este o lecţie de viaţă la care toţi ar trebui să revenim din când în când.

Bătrânul îmbrăcat într-un port popular uzat, străbate zilnic pe jos zeci de kilometri din satul natal până în Sofia pentru a cerşi în fața Catedralei Sfântului Alexandru Nevski. Prezenţa sa este discretă, aşteptând întotdeauna ca trecătorii să-l observe şi să-i ofere câte un bănuţ în conserva goală pe care o ține în mînă. În semn de mulţumire, acesta le sărută mâna şi îi binecuvântează pe cei care se opresc să mai schimbe câte o vorbă cu el.

Bătrânul cerșetor nu ia niciodată niciun bănuț din cei primiți de la trecători. Toți banii pe care îi strânge, Dobrev îi donează, fie mănăstirilor care au nevoie de reabilitare, fie oamenilor sărmani.

Până acum, donaţiile sale către Biserica ortodoxă bulgară au depăşit suma de 40.000 de euro, banii fiind folosiţi chiar şi la consolidarea celei mai mari catedrale din Europa de Est, Catedrala Alexander Nevsky din Sofia.

Gestul său nu a rămas neobservat. Mai marii bisericii ortodoxe din Bulgaria l-au vizitat cu intenţia de a-l recompensa cu haine, mobilier sau alimente, însă, bunicul Dobri refuză sprijinul lor de fiecare dată, tocmai din acest motiv, localnicii l-au numit Sfântul din Bailovo.

Întrebat fiind de ce nu păstrează banii pentru uzul personal, Dobrev a mărturisit că dorinţa sa cea mai mare este să ajute oamenii şi biserica, iar lui îi sunt suficiente mângâierea lui Dumnezeu şi puţină pâine.