O consecinţă a faptului că problema limbii pe care o vorbim nu a fost tranşată încă, este că zilnic apar situaţii de-a dreptul hilare. Iar televiziunea, cea mai la îndemână sursă de informare, în loc să educe limbajul telespectatorilor, ajunge o sursă nesecată de greşeli.

Deşi mass-media ar trebui să fie un promotor al unei limbi corect utilizate, în realitate jurnaliştii scriu şi vorbesc fiecare după regulile lui. Dacă ar fi să luăm în considerare ceea ce spun lingviştii, şi anume că limba vorbită în ţara noastră este română, atunci numărul greşelilor de care dăm la tot pasul în ziare şi la televiziuni ar trebui să ne îngrozească.

Chiar dacă unele exprimări multora ni se par corecte, specialiştii spun că nu au nici o legătură cu limba română.

Consiliul Coordonator al Audiovizualului, instituţia care ar trebui să monitorizeze inclusiv corectitudinea limbii utilizate la posturile de radio şi televiziuni, nu face nici un fel de monitorizare în acest sens. Şi nici nu aplică sancţiuni.

Şi, chiar dacă ar face o monitorizare nu ar folosi la nimic, spun juriştii. "O asemenea tentativă din start este sortită eşecului. Articolul 13 din Constituţie prevede că limba de stat este moldovenească. Atâta timp cât nu avem un dicţionar al limbii moldoveneşti, este imposibilă constatarea erorilor de limbă moldovenească", explică Ion Popa, jurist.

Oricum, CCA-ul nu a stabilit de când va începe monitorizările, aşa cum nici politicienii nu ne-au spus cât timp ne vom mai complace în această confuzie legată de limba vorbită în Republica Moldova.