În cei 20 de ani de independenţă, Republica Moldova a avut trei preşedinţi aleşi - doi desemnaţi prin vot direct de către popor şi unul votat de Legislativ. Parlamentul nu a reuşit să-l aleagă, însă, pe cel de-al patrulea şef de stat. Astfel, din septembrie 2009 şi până în prezent, Moldova a avut doi preşedinţi interimari.

Primul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a deţinut mandatul între anii 1991 - 1996. Snegur a susţinut proclamarea Independenţei la 27 august 1991 şi s-a opus referendumului unional privind păstrarea URSS. Pe durata mandatului acestuia, au început reformele, inclusiv privatizarea proprietăţii de stat. Preşedinţia lui Snegur a fost marcată şi de conflictul armat de pe Nistru, adoptarea Constituţiei şi acordarea statutului de autonomie Găgăuziei.

În 1996, Snegur a fost succedat de Petru Lucinschi. Acest politician a fost aproximativ un an lider al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. Acesta a continuat reformele începute de predecesorul în domeniul privatizării proprietăţilor de stat. Patru ani mai târziu, cârma ţării este preluată de comunistul Vladimir Voronin, singurul care a deţinut două mandate consecutive.

Deşi a venit la putere cu lozinca aderării la Uniunea Rusia-Belarus, în mai puţin de doi ani, a anunţat cursul de integrare europeană. Politica lui Voronin a dus, în anumite perioade, la răcirea relaţiilor cu România, iar uneori şi cu Rusia. După încercările eşuate de alegere a preşedintelui, în septembrie 2009, interimatul funcţiei de şef de stat este preluat de liberalul Mihai Ghimpu.

Ghimpu s-a remarcat prin refuzul de a participa la Parada de 9 mai, organizată la Moscova, dar şi prin decretarea zilei de 28 iunie drept Zi a ocupaţiei sovietice. După alegerile anticipate din noiembrie 2010, interimatul funcţiei a trecut la democratul Marian Lupu.