Astăzi se împlinesc 73 de ani de la primul val al deportărilor staliniste, care au avut loc în Basarabia şi Bucovina de Nord. La Chişinău vor avea loc mai multe manifestaţii de comemorare a victimelor represiunilor politice. Atât conducerea ţării, cât şi oameni de rând vor depune flori la monumentul victimelor deportărilor regimului comunist, din scuarul Gării. 

Au existat trei valuri de deportări: în iunie 1941, iulie 1949 şi aprilie 1951, iar mulţi dintre oamenii supuşi represiunilor nu s-au mai întors acasă. Primul val a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02:30 noaptea, şi a cuprins teritoriile româneşti anexate la Uniunea Sovietică în iunie 1940.

În acea noapte, au fost deportaţi intelectualii şi oamenii înstăriţi. Capul familiei era arestat, izolat de soţie şi copii şi dus într-un lagăr de muncă forţată. Ceilalţi membri ai familiei erau trimişi în Siberia sau Kazahstan. Acolo erau repartizaţi să muncească în industria silvică, în sovhozuri şi cooperative meşteşugăreşti, dar erau remuneraţi doar atât cât să poată supravieţui.

Deportările au fost organizate de Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS. La întocmirea listelor s-a ţinut cont de pregătirea şi activitatea capului familiei, de averea lui şi de faptul dacă a colaborat cu administraţia românească.

Numărul celor deportaţi în iunie 1941 nu este cunoscut cu exactitate. Unii istorici cred că este vorba despre cel puţin 22 de mii de oameni. Potrivit altor surse, numărul deportaţilor din primul val ar fi de peste 30 de mii.