Aproape fiecare raion din această ţară are fabrici care pot fi numite cimitire industriale. Pe timpuri, acolo existau fabrici de zahăr, vin, conserve, pâine, toate se produceau în fabrici şi uzine mari care deseori lucrau pentru Uniunea Sovietică.

Dar odată cu liberatatea, a venit şi partea pragmatică a democraţiei. Întreprinderile au trecut în proprietatea statului moldovenesc, care, pentru multe dintre ele, a găsit drept unică soluţie să le ţină închise. Pentru altele, există programe de privatizare, dar acestea se desfăşoară tare anevoios.

Ruinele cu iz de Uniune Sovietică zac părăsite, iar fabrici noi nu prea apar. Nici companii care ar crea locuri de muncă şi poate că i-ar aduce înapoi pe moldovenii care lucrează în străinătate. Între atâtea incertitudini, putem spune sigur: şi aceasta este Moldova.

Fabrica de conserve din oraşul Nisporeni s-a închis la mijlocul anilor '90. Aproape două mii de oameni din raion au rămas atunci fără un loc de muncă. Efimia Zastalniţchi a muncit acolo peste trei decenii. A ieşit la pensie înainte de a se închide fabrica, iar de atunci nu a mai păşit pragul acesteia. Astăzi, a rămas uimită de mizeria pe care a văzut-o.

Acum, toate clădirile de pe teritoriul fabricii arată la fel. Sunt pustii şi distruse. Doamna Efimia şi le aminteşte însă altfel.

Niciunul dintre cei trei directori ai fabricii, care au fost în funcţie în ultimii 10 ani, nu au vrut să vorbească în faţa camerei despre falimentul întreprinderii. Acum, fie îşi doresc o bătrâneţe liniştită, fie îşi conduc propriile afaceri. Le este frică să nu rămână în drum, dacă vor spune prea multe despre felul în care un împrumut bancar a provocat dispariţia fabricii de conserve.

Deşi fabrica părăsită se întinde pe câteva hectare din oraşul Nisporeni, primarul spune că nu poate face nimic cu aceasta. Ion Gangan susţine că terenurile sunt în proprietatea mai multor agenţi economici.

"Primăria oraşului Nisporeni nu are nicio atribuţie cu fosta fabrică de conserve din oraşul Nisporeni. Majoritatea bunurilor imobile şi a terenurilor aparţin deja agenţilor economici care au privatizat majoritatea bunurilor care se află pe teritoriul fostei fabrici", explică primarul localităţii.

Interesele celor care au vrut să se îmbogăţească pe seama democraţiei fragede au favorizat migraţia masivă peste hotare a moldovenilor rămaşi fără un loc de muncă. Zeci de fabrici şi uzine de pe întreg teritoriul ţării, moştenite din timpul Uniunii Sovietice, sunt astăzi în aceeaşi situaţie ca şi întreprinderea de la Nisporeni. Chiar şi aşa, autorităţile se laudă cu creşterea producţiei industriale. Majorarea se explică prin creşterea volumului de producţie în mai multe sectoare ale industriei. Statisticile nu spun, însă, câte uzine au fost închise sau câţi oameni au rămas pe drumuri.