20 de ani, 19 filme. Poate părea mult, dar nu când e vorba de un studio de stat. Aşa s-a prezentat Moldova, deşi avem regizori talentaţi, cu idei şi proiecte, la fel şi actori.

Bugetul Moldova film a fost zero, în ultimii doi ani. Iar de la aprecierea de pe vremea sovietică până la zbaterea de acum e cale lungă. Deci, totul se reduce simplu, la bani. Nu-şi închipui nimeni că am face Hollywood la Chişinău, dar ne cam doare inima când avem idei, avem actori, avem decor,dar nu avem cum să scoatem proiecte pe peliculă. Şi ca să încheiem într-o notă de umor... amar - Moldova film are un proiect de documentar care s-ar numi 20 de ani de independenţă. Să sperăm că filmul nu e despre Moldova Film.â

În 33 de ani, din '57 până în '90, la Moldova Film s-au făcut 143 de filme artistice. În ultimii 20 de ani, doar 19. Iar unele dintre ele, nu mai lungi de 10 minute.

În jur de 800 de angajaţi au plecat de la "Moldova-Film", aproape 100 au rămas. De altfel, din cauza declinului filmului moldovenesc - nu ca nivel artistic, ci ca finanţare, mulţi actori au ales să părăsească Moldova. Au plecat în ţări unde meseria lor era mai în siguranţă.

"Eu când veneam, vai de mine, la Piaţa Centrală, vedeam acolo actori care stăteau şi vindeau bomboane sau unele mărunţişuri. Eram îngrozită. Asta era să fie soarta mea", relatează actriţa Svetlana Toma.

Platoul de filmare, sălile de montaj, holurile - toate sunt pustii. Doar muzeu de la intrare îţi mai dă de înţeles că aici cândva se făceau filme... Directorul e însă optimist.

"Urmează să facem un film de animaţie şi sper să iasă în toamnă. Facem încă o producţie acum cu Uniunea Cineaştilor, câteva filme documentare", declară Alexandru Vasilache, director "Moldova-Film". Asta deşi studiourile nu au primit un leu de la buget în ultimii doi ani.

Oleg Radionov, editor de sunet, îşi aminteşte despre perioada de progres a carierei lui şi poate povesti despre asta. Lucrează aici încă din 1985. "Noi aveam câte patru filme artistice pe an şi vreo 40 de cronici. Lucram în trei ture aici. Atunci era de lucru. Acum aşteptăm. Tot ne promit. Nu sunt nici filmări, nimic", povesteşte acesta.

Unul dintre regizori care au încercat să facă un film la compania de stat a fost Sergiu Prodan. Primul an de filmări - 1995. Ultimul - 2001. După ce a filmat primul cadru, şase ani mai târziu Sergiu Prodan a văzut pe de-a-ntregul "Patul lui Procust".

Cu 600 de mii de dolari de la stat şi cu 200 de mii de dolari de la prieteni, filmul a fost terminat. Dar dacă Prodan şi-a depăşit limitele financiare, filmul lui a ajuns să fie depăşit de timp. "Deja viaţa cinematografică a mers mult mai înainte, deja era un film anacronic. Filmele în ziua de azi nu trăiesc foarte mulţi ani. Săptămâni trăiesc de fapt", explică regizorul.

Soluţia performanţei? Să aflăm de la cei care trebuie să se ocupe de ea. "O mai multă atenţie a statului faţă de cinematografie. O finanţare mai consistentă de la stat", răspunde director "Moldova-Film".

Replica viceministrului Culturii, Gheorghe Postică, a fost una de aştepat: Ministerul Culturii nu dispune de alocaţiile necesare în sensul unei susţineri masive a domeniului cinematografiei.