Pe firul istoriei rămân consemnate nu doar marile premii, ci uneori și refuzul unui mare premiu. Este și cazul lui Ingmar Bergman, titanul suedez al cinematografului de artă, care a refuzat în 1960 nomilazarea la Premiul Oscar, scrie digi24.ro.

În 1957, avea loc premiera un film-manifest al lui Ingmar Bergman, Fragii sălbatici, o incursiune în labirintul sufletesc al unui profesor eminent, Isak Borg, un bătrân ajuns la ora ultimului bilanț, prins între vinovățiile încifrate ale trecutului, între momente de reverie în care moratoriul conștiinței se estompează în memoria copilăriei și între "extrem de neplăcutul sentiment de irealitate", după cum își descrie personajul principal litigiile neîncheiate cu propria persoană.

Mixând elemente de expresionism și realism poetic, capodopera lui Bergman anunță, într-o turnantă programatică, existențialismul brutal din viitoarele etape ale operei sale.

Trei ani mai târziu, filmul Fragii sălbatici a fost nominalizat la Premiile Oscar, îndetr-un bizar defazaj cu anul în care pelicula a avut premiera.

Ingmar Bergman, un avocat neînduplecat al filmului de artă, complex și elitist, a refuzat nominalizarea, printr-un mesaj cu tonuri ironice pronunțate. "Domnilor, din moment ce «Fragii sălbatici» nu a concurat la Oscar, cred că este greșită nominalizarea filmului. Prin urmare, vreau să vă returnez «certificatul de nominalizare». Am descoperit că nominalizarea la Oscar vizează instituția umilă a peliculei de artă și vă cer să fie scos din atenția juraților pe viitor", se arată într-o scrisoare de arhivă făcută publică de platforma MUBI. 

Ernst Ingmar Bergman (14 iulie 1918 - 30 iulie 2007) a fost un regizor, scenarist şi producător de film, televiziune şi teatru, considerat unul dintre cei mai talentaţi şi mai influenţi cineaşti din toate timpurile. Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numără producţii cinematografice precum The Seventh Seal (1957), Wild Strawberries (1957), Persona (1966), Cries and Whispers (1972) şi Fanny and Alexander (1982).

A regizat peste 60 de lungmetraje şi documentare pentru marile ecrane şi pentru televiziune, scriind scenariile pentru cele mai multe dintre ele. A regizat, de asemenea, peste 170 de piese de teatru. Din 1953, a întemeiat un puternic parteneriat creativ cu directorul său de imagine Sven Nykvist. A colaborat adeseori cu actori de renume, precum Harriet şi Bibi Andersson, Liv Ullmann, Gunnar Björnstrand, Erland Josephson, Ingrid Thulin şi Max von Sydow. Filmele sale abordează adeseori teme precum moartea, boala, credinţa, trădarea, sentimentul de înstrăinare şi nebunia.

Cineastul suedez a murit în 2007, la vârsta de 89 de ani.