Clădirea Filarmonicii Naţionale datează din a doua jumătate a secolului 19. De-a lungul anilor, ea a avut mai multe destinaţii. Potrivit directorului Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor, Ion Ştefăniţă, iniţial, clădirea a fost gândită pentru a găzdui circul din Chişinău.

După o perioadă însă a fost transformată în sinagogă. Ulterior, în perioada interbelică, în clădire s-a mutat teatrul municipal "Expres". 

După ocupaţia sovieticilor, în 1940, a fost fondată Filarmonica Naţională. În tot aceşti ani, Filarmonica a devenit cea mai importantă instituţie de concert din ţară. Clădirea găzduieşte două săli de concerte, cu câte 773 și, respectiv, 214 locuri, săli de repetiții pentru cor, orchestră și balet.

La Filarmonica Naţională şi-au început activitatea ansamblurile „Joc”, "Fluieraş”, „Lăutarii” şi artişti care aveau să ne ducă faima în lume, printre care Vladimir Curbet, Nicolae Botgros, Nicolae Sulac şi Serghei Lunchevici.

Clădirea Filarmonicii are statut de monument de patrimoniu cultural. În prezent, faţada clădirii se află în reconstrucţie.