De când s-a născut, Republica Moldova nu s-a putut mândri cu o strategie de conservare şi restaurare a monumentelor istorice. În Chişinău sau în ţară, de zidurile monumentelor istorice s-au lovit ignoranţa sau interesele personale ale unora care vor să le vadă măcinându-se an de an. În Chişinău sunt 1000 de clădiri de patrimoniu care ar trebui restaurate. În ţară... nu se ştie câte sunt. Autorităţile nu au considerat necesar să le inventarieze cu atenţie. Cert este un singur lucru. Acela că bugetul rezervat de Ministerul Culturii pentru restaurarea monumentelor de arhitectură nu ajunge nici măcar pentru a salva unul singur de la prăbuşire.

Puţini sunt cei care mai cred în minunea că, într-o zi, turiştii străini vor invada Republica Moldova pentru a admira arhitectura clădirilor vechi. Şi asta pe bună dreptate. Pentru că în locul lor apar, haotic şi foarte repede, imobile moderne, cu termopane şi geamuri fumurii. Atunci, mă întreb şi vă întreb - câţi dintre constructorii acestei ţări au curajul să spună. Eu sunt Moldova? Sau, dacă ei sunt Moldova, spre ce ne îndreptăm?

Oriunde în ţară, fiecare dintre noi a trecut cel puţin o dată pe lângă edificii care pe hârtie sunt monumente de arhitectură, iar în realitate - doar ruine. În Chişinău, numai de la începutul acestui an au fost distruse patru clădiri, a căror istorie personală avea ceva distinct. Alte două au rămas deocamdată doar fără acoperiş. Ceea ce înseamnă că în orice moment, proprietarii lor pot dispune pasul următor: demolarea. Dacă acest ritm al distrugerii continuă, există riscul ca în următorii zece ani centrul istoric al capitalei să ajungă.... istorie. 

"S-a făcut cu bună intenţie, se ştia foarte clar că avem un registru, că avem mai multe edificii cu statut protejat. Era negru pe alb scris că este un monument de arhitectură, că este vorba de zona istorică a oraşului Chişinău şi respectiv, corupţia, mita pe care o iau zi cu zi funcţionarii noştri duce la aceea ca identitatea Chişinăului să fie pierdută", a spus Ion Ştefăniţă, director al Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor.

"Aceste demolări reprezintă rezultate ale activităţilor care vin din guvernările anterioare. În acest moment, stiuaţia este gravă. Dovadă stă faptul că monumentele arhitecturale care sunt restaurate pot fi numărate pe degete. Însă mai sunt atâtea de făcut. De exemplu, acum patru ani părea că există o speranţă pentru Clădirea administraţiei Muzeului Etnografic. Dar statul s-a zgârcit la bani",a explicat viceministrul Culturii, Gheorghe Postică. 

"La mal ne-am oprit, pentru că nu au ajuns finanţe pentru finisarea lucrărilor. Au rămas doar 700 de mii. Dacă o vom lăsa aşa mai mult timp, ne vom trezi că în loc de 700 de mii va trebui să cheltuim două milioane, sau poate chiar mai mult", a menţionat directorul Muzeului Naţional de Etnografie, Mihai Ursu.

În restul ţării este cam la fel. 80 la sută din cele 49 de conace boiereşti de pe întreg teritoriul republicii sunt ruine. Şi dacă întrebi autorităţile cine răspunde pentru asta, fiecare dă vina pe altcineva. În acest timp, dezastrul în care se află patrimoniul cultural se adânceşte.

"Pentru anul 2010 Ministerul Culturii a dispus de patru milioane la compartimentul restaurare, anul acesta avem trei milioane. Este foarte puţin. Cu trei sau patru milioane se poate de realizat lucrări la două-trei obiective", a declarat viceministrul Culturii, Gheorghe Postică. 

"După 20 de ani de independenţă a Republicii Moldova, situaţia din domeniul patrimonial a ajuns să fie una catastrofală. Dacă nu scoatem gunoiul la timp din casă, casa noastră se transformă într-o gunoişte", a mărturisit Ion Ştefăniţă, director al Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor.