Se pare că oamenii de știință au descoperit motivele pentru care Antarctica a devenit un continent de gheață, acum 34 de milioane de ani, potrivit știridinlume.ro.

Conform surselor, doi factori ar fi contribuit la glaciațiunea continentului, iar rezultatele cercetărorilor au fost publicate în revista Nature Geoscience.

Pasajul Drake, care este regiunea situată între America de Sud și Antarctica, este o regiune care și-a schimbat de-a lungul timpului adâncimea și a influențat astfel circuitul curenților oceanici la nivel global. Schimbarea constă în inversarea direcției de mers a curenților calzi, care provin de la tropice, și care au fost redirecționați înspre latitudinile nordice.

Cealaltă contribuție vine din reducerea dioxidului de carbon din atmosferă. Nivelul CO2 a scăzut treptat începând cu era Cenozoică, acum 66 de milioane de ani, dar schimbarea bruscă în curenții oceanici a adus mai multe ploi, fapt care a contribuit considerabil la reducerea CO2. Aceasta fiind explicația pe care cercegătorii o înaintează pentru a explica înghețarea continentului Antarctica.

"Este o lecție interesantă pentru noi, atunci vine vorba de schimbările climatice, pentru că ceea ce avem în față este o schimbare drastică între două stări climatice în Antarctica -de la niciun pic de gheață, la gheață totală", afirmă Dr. Galen Halverson, co-autorul studiului de la McGill University.

Cei doi factori pe care i-am amintit au fost inițial văzuți ca două explicații competitive pentru gheța de la Polul Sud, dar cercetătorii au realizat că, de fapt, ele prezintă două fațete ale aceleiași monede.

Conform oamenilor de știință, adâncirea pasajului Drake a început Curentul Antarctic Circumpolar, care este foarte puternic. Noul curent a ținut apele reci în apropierea continentului și a acționat ca o barieră pentru apele calde și mai puțin sărate din nordul Oceanului Atlantic și centrul Oceanului Pacific.

Din acest motiv, curenții mai calzi au fost redirecționați înspre alte continente, unde precipitațiile au devenit tot mai dese. Pentru că ploile torențiale cresc nivelul de dezagregare al rocilor, dioxidul de carbon este treptat captat în interiorul calcarului.

Ipoteza cercetătorilor este că nimeni nu a unit cele două idei până în prezent pentru că cele două fenomene se petrec la intervale diferite de timp și e dificil de observat legătura dintre ele. Curenții se schimbă de-a lungul a mii de ani, în timp ce o rocă este supusă intemperiilor sute de mii de ani. Combinarea celor două cauze a fost însă suficient pentru a acoperi întreaga Antarctică sub gheață și zăpadă.