Unele melodii reușesc să ne capteze atenția într-o asemenea măsură încât orice tehnică nonconformistă am aplica nu vom reuși să le eliminăm din minte prea curând.

Deși poate la început, când reții melodia favorită, lucrul asta nu poate decât să te bucure, odată ce o auzi a 70 de mia oară, aceasta nu poate decât să te zgârie supărător pe creier. Întrebarea e ce tip de piese devin atât de lipicioase și ce le face să fie astfel.

Câteva studii disparate ar putea să ne ofere răspunsurile mult dorite. În primul rând, toate melodiile "lipicioase" împărtășesc câteva caracteristici. Acestea sunt cântece pe care le-ai auzit de multe ori (fie că avem în vedere un cântec popular care este difuzat foarte des la radio, fie pentru că te obsedează o melodie într-o asemenea măsură încât te supui de unul singur unei repetiții de acest gen).

Repetiția este mama învățăturii, iar aceste cântece au, de cele mai multe ori, note care se repetă și care sunt ușor de reținut, sau intervale neașteptate, aparte, care nu fac decât să îți capteze atenția și mai mult.

Ceea ce studiile au descoperit este destul de intuitiv. Persoanele care au contact constant cu muzica experimentează un număr mai mare de melodii lipicioase.

Spre exemplu, un compozitor sau un pianist are parte în mod constant de fenomenul imaginației muzicale, lucru descris de aceștia ca fiind lipsit de plăcere, notează Live Science, citat de playtech.ro.

Deși am putea crede că suntem predispuși să reținem doar melodiile enervante, studiile ne arată că lucrurile nu stau chiar așa, iar numai o treime dintre acestea sunt de fapt neplăcute pentru ascultător.

În plus, cântecele care sunt formate din note lungi cu intervale scurte între ele sunt cele care devin cele mai ușor de reținut de creierul nostru. Acest lucru se datorează probabil faptului că notele lungi și schimbările limitate sunt mai ușor de cântat, deci mai accesibile oricui, indiferent de talentul muzical.

De asemenea, aceleași studii au arătat că persoanele care sunt integrate într-o anumită rutină, precum alergatul sau realizarea unor treburi casnice, sunt predispuse la episoade de acest gen. Deși nu este clar ce se întâmplă în creier în acest moment, cercetătorii au arătat că partea din lobul temporal responsabilă de procesarea sunetului era involuntar activată în momentul în care o melodie familiară era ascultată, iar în cazul în care o secțiune era pusă pe mut, creierul se obliga să completeze lipsurile.

Fixațiile sunt involuntare și întâmpini blocaje când vrei să le elimini, în special dacă încerci să realizezi acest lucru în mod conștient. Cel mai bine ar fi să le lași să treacă de la sine sau să le înlocuiești cu noi melodii lipicioase.