Cunoscute ca “propulsorul Hall ”, aceste motoare explorează spaţiul din anul 1971, iar acum zboară, în mod obişnuit, pe sateliţii de comunicare şi pe sondele spaţiale pentru a le regla orbitele. Aceste motoare sunt incredibile, iar savanţii îşi propun să le utilizeze pentru a duce oamenii pe Marte. Însă există o problemă, “durata de viaţă” a unui astfel de propulsor este aproximativ de 10.000 de ore funcţionale, pe când o misiune de explorare spaţială necesită mai mult de 50.000 de ore.

 

Propulsorul “Hall” lucrează la fel cum o fac motoarele pe ioni, care sparg fluxul de ioni încărcaţi dinspre anod către catod (în electrozi incărcaţi pozitiv şi negativ) în cazul în care aceştia sunt neutralizaţi de un fascicul de electrozi. Acest proces face ca electronii să se deplaseze într-o direcţie, iar racheta ataşată se va deplasa în direcţia opusă, propulsând-o, astfel, înainte. 

 

“O abordare eficientă pentru evitarea interacţiunii dintre plasmă şi canalul de evacuare este de a muta regiunile de ionizare şi acceleraţie în afara cavităţii, care va fi o schiţă neconvenţională numită Wall-Less Hall Thruster”, afirmă directorul proiectului de ceretare, savantul Julien Vaudolon. Savanţii de la Centrul Naţional Francez de Cercetare Ştiinţifică au decis să elimine canalul de evacuare cu totul.