Experţii NASA susţin că, în prezent, nu se poate face nimic pentru a evita un impact cu un obiect cosmic.

Dr. Joseph Nuth, un cercetător NASA, susţine că în eventualitatea unui impact cu o cometă sau asteroid, nu se poate face nimic. Acesta susţine că în prezent este nevoie de aproximativ 5 ani de pregătire pentru o navă spaţială de a fi lansată în spaţiu. Un scenariu ca în filmul Armageddon în care echipe de experţi să aterizeze pe asteroid este, deocamdată, improbabil. Traiectoriile cometelor şi asteroizilor sunt imprevizibile pe o durată mare de timp, scrie descopera.ro.

Nuth precizează că Pământul a fost aproape de impact în două ocazii recente, în 1996, când o cometă a lovit planeta Jupiter, şi altă dată în 2014, când altă cometă a trecut la o distanţă foarte mică de Marte. Experţii au descoperit cometa în cazul din urmă cu doar 22 de luni înainte, timp foarte mic pentru a iniţia un proiect de mare avengurgă şi de asemenea, nemaiîntâlnit.

Totuşi, aceste evenimente sunt extrem de rare în istoria Terrei, dar ultima ciocnire majoră a dus la dispariţia dinozaurilor. S-a observat de asemenea că ocurenţa acestor impacturi majore au loc o dată la 60 de milioane de ani, chiar timpul care a trecut de la extincţia dinozaurilor.

NASA a elaborat un proiect care presupune apărarea planetei în caz de un asemenea eveniment, dar este în faza incipientă. Nuth a recomandat construirea unei rachete de intercepţie care să fie ţinută în depozit şi care să fie testată periodic. Scopul este ca această rachetă să fie gata de lansare într-un an de zile, pentru a fi utilă şi în situaţia în care obiectul cosmic vine din zone greu observabile, precum Soarele. Aceasta este o simplă idee, iar un astfel de proiect trebuie să aibă acordul Congresului pentru a fi iniţiat.

Aşa cum am spus anterior, ocurenţa unor astfel de evenimente este rară, dar există în spaţiu suficiente corpuri care ar putea afecta serios viaţa pe Terra - NASA a descoperit că mai mult de 90% dintre obiectele apropiate de Pământ au diametrul mai mare de 1 km. De asemenea, există 874 de asteroizi cu diametrul de 1 km printre cei 1748 „asteroizi cu potenţial de hazard”. Asteroizii sunt mai stâncoşi şi mai închişi la culoare decât cometele, şi mulţi se găsesc pe centura dintre Marte şi Jupiter.

Dr. Cathy Plesko, un savant de la Los Alamos National Laboratory, susţine că există două moduri prin care oamenii se pot apăra de un asteroid: un focos nuclear sau un tun gigant.

Acesta susţine că forţa de propulsie a proiectilului unui astfel de tun este o soluţie mai bună ca focoasele nucleare, întrucât nu există riscul ca rămăşiţele asteroidului să lovească planeta. Totuşi, calculele pentru tun trebuie să fie mult mai fine, durând astfel mai mult.

O altă problemă cu care se confruntă oamenii de ştiinţă este lipsa informaţiilor despre obiectul care ameninţă planeta, şi, bineînţeles, nici nu există timp pentru acest lucru. Este greu de aproximat densitatea şi greutatea unui astfel de obiect, lucruri esenţiale în devierea acestuia.

Ne putem face o imagine despre pericolul unui astfel de eveniment când le analizăm pe cele la scară mult mai mică, precum cel din Rusia din 2013, unde un meteorit de aproximativ 18 metri lungime a zburat deasupra oraşului Chelyabinsk, rănind peste 1000 de oameni.

În 1908, un corp uriaş care a avut diametrul de 50-100 de metri a pârjolit sute de kilometri pătraţi de pădure în Siberia, aflată lângă râul Podkamennaya Tunguska. Se estimează că explozia a fost de 185 de ori mai puternică decât bomba atomică de la Hiroshima.