Știm destule despre teoriile lui Darwin, dar, până acum, nu aveam prea multe informații despre modul în care viața privată a contribuit la munca sa. O colecție vastă de scrisori și caiete descoperite prezintă un Darwin nu chiar cunoscut publicului larg: omul de familie, scrie playtech.ro.

Fiul său, William Erasmus Darwin, s-a născut în decembrie 1839, iar tatăl său a început rapid să păstreze evidența comportamentului noului-născut cu ajutorul unui caiet, păstrat la Biblioteca Universitară din Cambridge. Aparent, documentul sună mai mult ca o cercetare decât ca o observație a unui părinte încântat de evoluția progeniturii sale, notează The Independent. Desigur, având în vedere pasiunea lui și fascinația în raport cu înțelegerea naturii umane, e de înțeles că și copiii săi i-au ”servit” ca inspirație și obiecte de studiu.

William s-a născut la un an după ce omul de știință a făcut cunoștință cu primul urangutan al Grădinii Zoo londoneze, Henny. ”Urangutanul a fost pentru Darwin ca un fel de fereastră către originea speciei umane”, a declarat  John van Wyhe de la Universitatea Națională din Singapore și director al Darwin Online, care găzduiește o colecție a cercetărilor lui Darwin. La acea vreme, Darwin avea deja câteva idei despre originea oamenilor, dar întâlnirea cu Jenny l-a făcut să își întărească ideea că avem un strămoș comun cu maimuțele. Nașterea ulterioară a fiului său a fost un prilej excelent pentru ca Darwin să poată observa dezvoltarea omului încă din primele zile de viață și să o compare cu cea a maimuțelor.

Observațiile au influențat scrierea cărții publicate în 1871, numită The Descent of Man, precum și a The Expression of the Emotions in Man and Animals, publicată în 1872. Deseori, în notițe, Darwin se referea la fiul său folosind pronumele ”it”, folosit pentru referirea la obiecte și animale, în general. A comparat, în mai multe contexte, modul în care maimuțele și oamenii reacționează la emoții. De exemplu, a observat că fiul său, după împlinirea a șase săptămâni de viață, începea să zâmbească cu ochii, observând semnale similare și la Jenny. De asemenea, a sesizat similitudini și în cazul emoțiilor precum gelozia, supărarea, nervozitatea și frică.

O altă întrebare care îl măcina era legată de posibilitatea ca maimuțele să fie conștiente de propria existență. În această idee, a fost creat testul oglinzii, conceput întocmai pentru a verifica dacă un animal își poate recunoaște propria ființă în oglindă. În 1838, Darwin a făcut o versiune prematură a aceluiași test. A observat că Jenny și alt urangutan se strâmbă în oglindă, la fel cum o face fiul său, ceea ce l-a făcut să creadă că maimuțele conștientizează că sunt față în față cu propria imagine.

În orice caz, copiii lui Darwin i-au devenit, pe măsură ce au înaintat în vârstă, ajutoare în cercetări. Biblioteca Universității Cambridge a intrat recent în poseaia a 112 de scrisori de la Henrietta și William, care arată cât de implicați erau aceștia în studiile tatălui lor. Henrietta a fost editorul lui Darwin, și se pare că se ocupa de corectarea manuscriselor tatălui ei chiar și atunci când se afla în vacanță, iar Darwin o încuraja să fie cât mai critică, atât în ceea ce privește corectitudinea exprimării, cât și a stilului.

De asemenea, se pare că viața de familie a lui Darwin era demnă de invidie. Toți membrii familiei trăiau într-o casă mare, în care știința se afla peste tot, împreună cu tot felul de animale și plante, unele dintre ele carnivore. Ideile sale nu au fost primite bine din primul moment, dar s-a bucurat cu adevărat de susținerea celor dragi, ulterior devenind unul dintre cei mai cunoscuți oameni de știință. Fără să știe, Darwin a pornit un soi de război între adepții evoluționismului și cei ai creaționismului.