Acum 74 de ani, zeci de mii de oameni au fost scoşi din case şi duşi cu forţa să muncească în Siberia şi Kazahstan doar pentru că nu conveneau regimului. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a început primul val de deportări, în Basarabia şi Bucovina de Nord.

Astăzi, la Chişinău vor avea loc mai multe acţiuni de comemorare a victimelor represiunilor politice. 

Potrivit istoricilor, în Basarabia şi Bucovina de Nord au existat trei valuri de deportări. Prima operaţiune a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02:30, şi a cuprins teritoriile româneşti anexate la Uniunea Sovietică în iunie 1940.

Au fost deportaţi intelectualii şi oamenii înstăriţi. Capul familiei era arestat, izolat de soţie şi copii şi dus într-un lagăr de muncă forţată. Ceilalţi membri ai familiei erau trimişi în Siberia sau Kazahstan. Acolo erau repartizaţi să muncească în industria silvică, în sovhozuri şi cooperative meşteşugăreşti, dar erau remuneraţi doar atât cât să poată supravieţui.

Deportările au fost organizate de Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS. La întocmirea listelor s-a ţinut cont de pregătirea şi activitatea capului familiei, de averea lui şi de faptul dacă a colaborat cu administraţia românească.

Numărul celor deportaţi în iunie 1941 nu este cunoscut cu exactitate. Unii istorici cred că este vorba despre cel puţin 22.000 de oameni.

Potrivit altor surse, numărul deportaţilor din primul val ar fi de peste 30.000. Celelalte operaţiuni au fost în iulie 1949 şi aprilie 1951.

Mulţi dintre oamenii supuşi represiunilor nu s-au mai întors acasă.