Una dintre cele mai comune manifestări pe care oamenii o simt, însă o trec repede cu vederea este amorțeala mâinilor. Pe perioade mai lungi de câteva minute. Această manifestare apare indiferent de vârstă sau sex. Și este legată de o serie de afecțiuni neurologice complexe și care necesită cercetare de specialitate.

Principalii factori de risc care conduc la neuropatii periferice (cu simptome precum amorțeala mâinilor) sunt:

• Sindromul Sjogren
• Diabet de tip 2
• Carenţă de vitamina B
• Leziuni ale măduvei spinării
• Scleroza multiplă
• Boala Raynaud
• Boala Lyme
• Sindromul Guillan-Bare, potrivit libertateapentrufemei.ro.

Pentru că, chiar dacă la prima vedere pare ceva inofensiv, dacă această manifestare persistă și apar și alte probleme precum confuzie, vedere dublă, slabiciune musculară generală, amețeli, etc, acestea pot fi semne ale unei boli neurologice care necesită tratament.

De exemplu, în scleroza multiplă, una dintre cele mai invalidante boli neurologice care afectează persoanele tinere, diagnosticul potrivit și tratamentul adaptat la nevoile bolnavului, imbunatatesc calitatea vieții pacientului.

De asemenea, dacă este vorba doar despre sindromul de tunel carpian, tratamentul este ușor de suportat de pacient în comparatie cu durerile și neplăcerile cauzate de afecțiunea netratată.

În cazul neuropatiei diabetice, diagnosticarea ei în cadrul unei consultații la neurolog, ajută pacientul să reducă stresul cauzat de boală și de rutina tratamentului său.

Cum se diagnostichează o afecțiune care provoacă amorțeala mâinilor?

În cadrul consultației, pacientul semnalizează medicului toate manifestările pe care le-a experimentat în ultima vreme și îi prezintă acestuia istoricul medical personal sau al familiei acolo unde acest lucru este relevant.

După o serie de teste specifice neurologice, medicul neurolog poate să trimită pacientul la alte explorări funcționale care să-l ajute să puna diagnosticul corect, precum RMN, EMG sau analize medicale de sânge, urmând ca după ce se fixează tabloul clinic complet, pacientul să primească un plan de tratament.