În ultimii 10 ani, o bacterie greu de detectat a distrus măslinii din sudul Italiei. După ce au încercat mai multe metode de a opri fenomenul, autoritățile au apelat la câini pentru a opri răspândirea ei.

Cu cei 60 de milioane de măslini, Puglia obișnuia să producă până la 50% din uleiul de măsline al Italiei, dar în doar câțiva ani, Xylella a infectat și a ucis 21 de milioane de copaci, mulți dintre care aveau câteva secole vechi. Pe măsură ce bacteria continuă să se răspândească spre nord cu o rată de aproximativ 20 km (12 mile) pe an, apărând și în alte regiuni din Italia și Europa, oamenii de știință și inspectorii de plante se întrec în a găsi soluții pentru a opri boala. Odată ce un copac infectat este identificat în apropierea copacilor sănătoși, acesta trebuie dezrădăcinat și orice alți copaci din apropiere de 50 m (160 ft) sunt inspectați cu atenție.

Câinii, ultima speranță a italienilor pentru a salva măslinii Nicola di Noia, un agronom din Taranto și director general al Unaprol, cel mai mare consorțiu de producători de ulei de măsline din Italia, înțelege bine pericolul Xylella și pledează cu voce tare pentru limitarea acestuia.

„Este un dezastru ecologic, de mediu fără precedent”, spune el. „Nu putem să fim prinși doar de pasiunea ecologistă. Trebuie să fim științifici”, spune el.

Di Noia, fost carabinier, ofițer al jandarmeriei Italiei, cu multă experiență în a lucra cu câinii pentru detectarea drogurilor și explozivilor, s-a gândit în urmă cu doi ani, în 2022, că patrupedele ar putea detecta și Xylella, bacteria care omoară măslinii.

„Am început să căutăm lucrări similare făcute de câini pe plante”, spune acesta.

În urma cercetărilor, italianul a descoperit că o echipă de experți din California a găsit o modalitate de a folosi mirosul pentru a detecta bacteriile de pe citrice. Încântat de această posibilitate, Di Noia a vorbit despre această idee cu Ente Nazionale della Cinofilia Italiana (ENCI, organizația națională responsabilă pentru recunoașterea, standardizarea și înregistrarea câinilor de pedigree în Italia) și cu cercetătorii șefi pe Xylella din Bari, Puglia. capitala, la Consiliul National de Cercetare. După ce a adunat fondurile necesare, Di Noia a decis să cheme cavaleria – câinii de detectare a Xylella. Câinii au de 20 de ori mai mulți receptori olfactivi care trimit semnale către creierul lor decât oamenii.

Când câinele expiră, aerul iese prin cele două fante laterale ale nasului, nu prin nări, așa cum facem noi: de aceea câinii pot adulmeca într-un ciclu continuu, captând volume mari de aer și mirosuri, explică Adee Schoon, un biolog olandez care obișnuia să lucreze cu câini de detectare în criminalistică.

Potrivit Serena Donnini, antrenor de câini pentru ENCI și coordonatorul programului experimental Xylella Detection Dogs, există unele rase de câini, cum ar fi Springer spaniel, ciobănesc german, cocker spaniel și Labrador, care, datorită nasului lor mai mare și spațiu pe piept au capacitatea să lucreze în schimburi mai lungi, deseori urmărind un miros ore în șir. Dar asta nu este suficient, spune Donnini, pentru că și personalitatea unui câine este importantă: pentru a promova toate examenele pentru a deveni câini de detectare, animalelor trebuie să le placă să se joace și să mănânce.

Nu toate plantele infectate cu Xylella prezintă simptome perceptibile de oameni, motiv pentru care este atât de dificil ca boala să fie depistată și oprită. Câinii ar putea ajuta la stoparea răspândirii în locații strategice critice, cum ar fi sere și porturi.

Potrivit unui studiu condus de Annalisa Giampetruzzi de la Universitatea din Bari Aldo Moro, bacteria ar fi ajuns în Puglia prin intermediul unei plante de cafea importată din America Latină. Pentru a preveni ca o astfel de situație să se repete, autoritățile și-ar dori câini dresați dislocați în fiecare port de intrare care primește plante importate și alții care cercetează periodic serele din regiune.

Cercetătorii încă nu știu dacă compușii pe care câinii îi miros provin din rădăcini sau din ramurile copacului. Încă nu sunt siguri dacă, cu aceeași pregătire, vor putea descoperi simultan bacteriile dintr-o plantă de rozmarin sau oleander.

Xylella este o bacterie care înfundă vasele care transportă apa de la rădăcini la frunze copacilor și le sufocă încet până la moarte. Broasca-săritoare, o insectă comună, răspândește boala. Atunci când insectele mușcă o frunză infectată, bacteriile se mută în saliva lor și transmit boala atunci când se hrănesc cu următoarea plantă sănătoasă. Nu există remedii cunoscute pentru această boală și, odată infectată, planta se usucă încet, deși unele plante infectate reușesc să supraviețuiască fără a prezenta simptome. Există mai multe tulpini de Xylella și, împreună, afectează 595 de specii de plante din întreaga lume, la ultima numărare.

În ultimul secol, Xylella a decimat câmpurile de portocali în Brazilia, podgorii din sudul Californiei și peri din Taiwan. Apoi, în urmă cu 10 ani, Xylella a ajuns la măslinii din Puglia.