Astăzi se împlinesc 63 de ani de la cel de-al II-lea val de deportări din Basarabia. Cu această ocazie, Primăria Chişinău organizează la această oră un miting de comemorare a victimelor represiunilor staliniste şi o masă de pomenire.

Mitingul de comemorare a victimelor represiunilor politice se va desfăşura, începând cu ora 9.00, în Scuarul Gării Feroviare din Chişinău. Apoi, foştii deportaţi vor merge la Fondul Plastic al Uniunii Artiştilor Plastici, unde este expus monumentul deportaţilor, aflat în stadiu de executare. Autorităţile vor organiza şi o masă de pomenire. În acest an, patru mii de persoane vor primi, din partea Guvernului, insigna "Deportat. Deţinut Politic" şi câte un ajutor unic în valoare de 500 de lei.

Conform mărturiilor consemnate de istorici, operaţiunea din iulie 1949 a fost denumită conspirativ IUG, în româneşte - SUD, şi a fost catalogată drept cel mai mare val de deportări ale basarabenilor. Peste 35 de mii de moldoveni au fost deportaţi în Siberia pe 6 iulie 1949, arată datele statistice, însă neoficial, cifrele ar fi mult mai mari. La întocmirea listelor s-a ţinut cont de pregătirea şi activitatea capului familiei, de averea sa şi de faptul dacă acesta a colaborat sau nu cu administraţia românească.

Operaţiunea a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la ora 2 şi a durat până pe 7 iulie, la ora 8 seara. Documentele scoase la iveală dezvăluie un scenariu pregătit minuţios timp de aproape şase luni. Nu toţi oamenii care au fost incluşi iniţial în liste au fost deportaţi. Documentele de arhivă arată că vestea despre planificarea unei operaţiuni de deportare s-a răspândit cu săptămâni înainte. Unii reprezentanţi ai puterii şi-au anunţat rudele incluse în aceste liste. Autorităţile au încercat să ţină în secret măcar data desfăşurării operaţiunii.

Potrivit statisticilor, pe 6 iulie 1949, au fost deportate în Siberia mai bine de 11 mii de familii din Moldova, adică peste 35 de mii de oameni. Însă, aceste date oficiale reflectă o cifră aproximativă. Numărul de victime a fost calculat estimându-se câte trei membri din fiecare familie. Se ştie însă că au fost deportate familii cu 7, 8 şi chiar 14 copii.