O gaură rară, de dimensiuni record, s-a format în stratul de ozon deasupra Arcticii. Oamenii de ştiinţă consideră că fenomenul ar fi rezultat în urma temperaturilor neobişnuit de scăzute înregistrate deasupra Polului Nord, informează The Guardian, citează Mediafax.

Gaura, care a fost intens urmărită din spaţiu în ultimele zile, a atins dimensiuni record, dar cercetătorii nu se aşteaptă ca fenomenul să reprezinte vreun pericol pentru omenire, cu excepţia cazului în care gaura se va muta mai mult spre sud.

Dacă dimensiunile continuă să crească deasupra zonelor populate din sud, precum Groenlanda de Sud, ar putea exista riscul ca oamenii să fie expuşi la arsuri solare. Totuşi, având în vedere tendinţele actuale, cercetătorii se aşteaptă ca gaura să dispară cu totul în doar câteva săptămâni.

Temperaturile scăzute din regiune au dus la apariţia unui vortex polar neobişnuit de stabil, iar prezenţa chimicalelor care distrug stratul de ozon, precum clorul şi bromul, prezente în atmosferă - din cauza activităţile umane - au contribuit la formarea găurii.

„Gaura este în primul rând o curiozitate geofizică. Am monitorizat condiţiile neobişnuite, care au avut un rol major în procesul de epuizare chimică a stratului de ozon. Acele condiţii au permis apariţia temperaturilor scăzute şi a unui vortex mai stabil decât de obicei deasupra Arcticii, care mai apoi a declanşat formarea norilor polari stratosferici şi distrugerea catalitică a stratului”, a spus Vincent-Henri Peuch, director al Serviciului Copernicus de monitorizare a atmosferei.

Gaura nu are legătură cu măsurile de carantină impuse de pandemia de Covid-19, restricţii care au redus drastic poluarea aerului şi emisiile de gaze cu efect de seră. Este totuşi prea devreme să ştim cu certitudine dacă acele condiţii neobişnuit de stabile din Arctica sunt legate de încălzirea globală, sau dacă fac parte din variaţiile normale ale vremii stratosferice.

Peuch a mai spus că fenomenul nu are implicaţii directe pentru criza climatică. Temperaturile din regiune erau deja în creştere, încetinind diminuarea stratului de ozon, iar gaura va începe să se retragă pe măsură ce aerul polar se va îmbina cu aerul plin de ozon de la latitudini mai mici. Astfel de condiţii au mai fost observate şi în primăvara anului 2011.