Uşile Circului din Chişinău s-au închis pentru spectatori, acum zece ani. Dar în ţară mai sunt entuziaşti care încearcă să formeze o generaţie de acrobaţi şi de braţe iscusite, care să facă jonglerii. Un asemenea loc este studioul pentru copii "Ghiocel", din satul Ţaul, raionul Donduşeni. Însă nimeni nu ştie să le spună celor 70 de copii, care-şi antrenează aici mintea şi trupul, ce şanse au să făcă din asta o meserie. 

Studioul din satul Ţaul şi-a început activitatea acum 19 ani. Vine aici orice copil pasionat de circ şi cu aptitudinile necesare. Iar antrenamentele sunt gratis.

"Acest număr de la 50 până la 70 totdeauna a fost stabil", spune conducătoarea studioului "Ghiocel", Ana Melnic. 

Până nu demult, trupa de circ de aici venea cu premii de la concursuri de peste hotare şi participa la diferite festivaluri de profil. Încet, încet, sărăcia a muşcat şi din această bucurie, iar, astăzi, copiii îşi pot arăta măiestria doar prin localităţile din vecinătatea satului.
 
"A pleca undeva în raion, în republică e o problemă, deoarece nu dispunem de transport şi, neavând transport, staţionăm", explică directorul Casei de Cultură, Valentin Morozov.

De parcă nu era de ajuns, aşa-zisele reforme făcute din birourile de la Chişinău au ajuns să permită întreţinerea unui singur antrenor la Circul din Ţaul. Un antrenor pentru 50 până la 70 de copii.

"E regretabil, că am pierdut o unitate, trebuia să lucreze cu copiii paralel", menţionează Valentin Morozov.

"Avem un număr mare de baieţi mici, anume acrobaţi săritori, şi trebuie să fii foarte iuţi, numai întorci capul şi.... Întâi îi învăţăm rostogolirile: cum e corect sa sară, cum e corect să cadă, adică să nu fie traumaţi", spune Ana Melnic. 

Deşi antrenamentele nu sunt deloc uşoare, iar Palatul de Cultură e la mare distanţă de casa lor, trei dintre cei cinci copii ai familiei Carauş vin aici de trei ori pe săptămână să înveţe arta circului. Primul a fost Andrei, apoi l-au urmat fraţii gemeni.

"Au văzut ce fac acasă şi au vrut să încerce şi au venit şi ei", îşi aminteşte Andrei Carauş.

Lilia e altă ucenică. Abia începuse să înţeleagă lumea din jur, când a descoperit fericită lumea circului. Şi de atunci nu se mai satură de ea. 

"Fata cea mai mare frecventa grădiniţa la 3 ani şi am hotărât s-o duc la circ, deoarece, când eram mică, şi eu am frecventat cercul dat", spune mama Marina Berjan.

Ca oricare circ serios, şi cel de la Ţaul are în echipă poate cele mai îndrăgite personaje  - CLOVNII. Dar cine îşi alege să fie aşa ceva, trebuie să facă sacrificii băneşti pe care, uneori, familiile nu şi le permit, dar caută soluţii ca să nu strice bucuria copiilor. 

"Costumul l-am procurat de la Second Hand, am circa 200 de lei. Unul nou costă peste 1500 lei", menţionează clovnul Vladimir Beiu. 

Problemele, însă, nu se opresc aici. 

"Recuzitele-s cam vechi şi trebuiesc înnoite. Copiii nu se urcă, până nu se urcă cineva mai greu, mai în vârstă", explică clovnul. 

Iar soluţia nu se află la Ministerul Culturii, aşa cum v-aţi gândit.

"Cu referire la vestimentaţie, recuzită, toate instituţiile din teritoriu sunt finanţate de autorităţile locale", afirmă şeful Direcţiei politici culturale în teritoriu şi cultura scrisă, Sergiu Boboc.

În asemenea condiţii, e greu de crezut că situaţia de la Studioul "Ghiocel" se va schimba prea curând. Copiii, însă, continuă să viseze frumos.

"Vreau să fiu artistă de circ, când o să cresc mare", povesteşte entuziasmată o copilă. 

Dacă azi ar avea vârsta la care să profeseze, oare unde ar putea să o facă? Copiii cred că pot veni la Circul din Chişinău. Dar aici e doar o ruină plină de umbrele amintirilor.

Unul dintre cei care pot povesti despre vremurile de glorie ale acestui loc este Dumitru Velenciuc. În anul 2000, a primit, la Viena, titlul de artist de talie mondială. Acum are 37 de ani de circ în spate, timp în care a evoluat în peste 35 de ţări.

"Am fost în Canada, Arabia Saudită, Austria, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Germania, Franţa", afirmă tânărul.

Marea lui iubire e tot circul, iar din această iubire s-a născut şi numărul pe care îl realizează împreună cu fiul, nora şi nepoata. Ne spune că este unic în lume şi îl doare că acasă nu are cum să-l arate şi moldovenilor. 

A avut ocazia să rămână să lucreze peste ocean, unde şi condiţiile, şi recunoaşterea erau la alt nivel.

"În SUA am lucrat doi ani de zile, am fost apreciat ca specialist şi mi-au propus să rămân ca antrenor la Rngling pro .. cel mai puternic circ din lume. Dar noi suntem patrioţi", spune Dumitru Velenciuc.

"Patriotism" este un cuvânt gol de conţinut, ar spune unii. Aşa o fi pentru cei care se joacă de-a cuvintele. Pentru alţii, patriotismul e un exerciţiu public de mândrie.

"Noi ne prezentam ţara cu costumele noastre naţionale, cu steagul nostru moldovenesc, cu muzică moldovenească, facem să ştie lumea despre Moldova, dar peste hotare acolo noi suntem străini, totuşi, dar aici suntem acasă", explică acrobatul.

Continuăm să colindăm prin umbrele Circului de altădată şi întrebăm cine şi dacă va găsi banii pentru a readuce aici zâmbete, aplauze, bucurii şi arta acestui spaţiu special.

"Cifra va depăşi o sută de milioane, fiindcă se propune o reconstrucţie generală, e nevoie de utilaj, de aparataj de calitate. Totuşi, circul este o artă spectaculoasă, deci trebuie lumini performante, sunet performant, fotolii, toate reţelele trebuiesc restabilite", declară administratorul general al circului, Andrei Locoman.

De o lună şi jumătate Circul din Chişinau are un alt administrator, care a încercat să-i adune pe artiştii care îşi fac meseria care pe unde şi-a găsit locul. 

"Cineva a plecat în Coreea, altcineva în Ucraina, Rusia. Asta depinde de contract", spune dresoarea Svetlana Rotari.

"Ei peste hotare lucrează. La noi sunt buni artişti, dar rămân acolo, fac contracte cu alte circuri şi rămân", afirmă artistul de circ Denis Velenciuc.

Deocamdată, au revenit familiile Velenciuc şi Rotari, cu care am vorbit mai ales despre spectacolele în care apar peste hotare.

Deocamdată, noul administrator a gândit redeschiderea manejului mic unde au şi început repetiţiile. Pentru atâta îi ajunge bugetul. Îşi doreşte ca această sală să fie gazda a 400 spectatori.

"Trecem la altă etapă - relansarea unui program, pe care vrem sa-l lansăm în septembrie, octombrie. Va fi un program autohton sută la sută", declară Andrei Locoman. 

Dar cum rămâne cu sala mare, unde încap 1800 de spectatori? Nimeni nu are curaj să mai lanseze termene. 

"Să nu avem fantezii prea mari. Din punct de vedere al edificiului să fie reconstruit, să fie amenajat asta solicită timp", consideră şefa Direcţiei arte profesioniste, învăţământ artistic şi industrii culturale, Aliona Strâmbeanu.

În toată lumea circul este o combinaţie de artă şi afacere care aduce bucurie şi bani. În Moldova este doar subiect de proiecte care mor în sertarele funcţionarilor. 

"Eu aş vedea acest circ subvenţionat de stat în continuare, să fie luat la stat, să fie o strategie a statului. Circul este industrie culturală, deci este artă cu profit, profit bun", crede Aliona Strâmbeanu.

Un posibil profit de care nu-i pasă nimănui. În schimb, artiştii circului moldovenesc îşi doresc să aducă şi acasă frumuseţea şi bucuria unui asemenea spectacol, despre care deja o generaţie de copii nu ştie decât de la televizor.

"Moldova şi să n-aibă circ?! Foarte mult aş vrea să lucrez la mine în ţară", spune un artist.