Ghețarii din Himalaya se topesc rapid, dar un nou raport arată că un fenomen uimitor care se petrece în cel mai înalt lanț de munți din lume ar putea ajuta la încetinirea efectelor crizei climatice globale, relatează CNN şi Digi24.ro.

Când temperaturile în încălzire lovesc anumite mase de gheață de mare altitudine, declanșează o reacție surprinzătoare care aduce vânturi reci puternice pe versanți, potrivit studiului publicat pe 4 decembrie în revista Nature Geoscience.

Clima care se încălzește creează un decalaj de temperatură mai mare între aerul înconjurător de deasupra ghețarilor himalayeni și aerul mai rece, aflat în contact direct cu suprafața maselor de gheață, a explicat Francesca Pellicciotti, profesor de glaciologie la Institutul de Știință și Tehnologie din Austria și autorul principal al studiului.

„Acest lucru duce la o creștere a schimbului de căldură la suprafața ghețarului și la o răcire mai puternică a masei de aer de suprafață”, a explicat ea.

Pe măsură ce aerul rece și uscat de la suprafață devine mai rece și mai dens, acesta coboară. Masa de aer curge în jos pe versanți în văi, provocând un efect de răcire în zonele inferioare ale ghețarilor și ecosistemele învecinate.

Gheața și zăpada din lanțurile muntoase alimentează în 12 râuri care furnizează apă dulce pentru aproape 2 miliarde de oameni din 16 țări. De aceea, este important să aflăm dacă ghețarii din Himalaya pot menține acest efect de răcire, deoarece regiunea se confruntă cu o creștere probabilă a temperaturilor în următoarele câteva decenii, explică cercetătorii.

Un studiu publicat în iunie a arătat că ghețarii din Himalaya s-au topit cu 65% mai repede în anii 2010, comparativ cu deceniul precedent, ceea ce sugerează că creșterea temperaturii are deja un impact în zonă.

„Principalul impact al creșterii temperaturii asupra ghețarilor este o creștere a pierderilor de gheață, din cauza topirii mai extinse”, a spus Fanny Brun, cercetător la Institut des Géosciences de l’Environnement din Grenoble, Franța.

Ea nu a fost implicată în studiu.

„Mecanismele primare sunt prelungirea și intensificarea sezonului de topire. Ele fac ca ghețarii să se subțieze și să se retragă, ceea ce duce la peisaje deglaciate care tind să crească și mai mult temperatura aerului din cauza absorbției mai mari de energie de către suprafață”, a explicat Brun.

Această absorbție de energie la suprafață este determinată de „efectul albedo”. Suprafețele luminoase sau „albe”, cum ar fi zăpada curată și gheața, reflectă mai mult lumina soarelui (albedo ridicat) în comparație cu suprafețele „întunecate”, cum ar fi pământul care este expus pe măsură ce ghețarii se retrag, solul și oceanele (albedo scăzut). În general, Brun a spus că acest fenomen este interpretat ca o buclă de feedback pozitiv, sau un proces care îmbunătățește o schimbare, dar este în general puțin studiat și dificil de cuantificat.

La baza Muntelui Everest însă, măsurătorile mediilor generale ale temperaturii au părut ciudat de stabile, în loc să crească, așa cum se așteptau oamenii de știință. O analiză atentă a datelor a dezvăluit ce se întâmplă cu adevărat.

„Deși temperaturile minime au crescut constant, temperaturile maxime ale suprafeței în timpul verii au scăzut constant”, a spus Franco Salerno, coautor al raportului și cercetător pentru Consiliul Național de Cercetare din Italia.

Cu toate acestea, nici măcar prezența acestor vânturi reci nu este suficientă pentru a contracara pe deplin creșterea temperaturilor și topirea ghețarilor din cauza schimbărilor climatice. Thomas Shaw, care face parte din grupul de cercetare ISTA cu Pellicciotti, a spus că motivul pentru care totuși acești ghețari se topesc rapid este complex.

„Răcirea este locală, dar poate că nu este suficientă pentru a depăși impactul mai mare al încălzirii climatice și pentru a conserva pe deplin ghețarii”, a spus Shaw.