Satul Grimăncăuţi este o adevărată "fabrică" de producere a boxerilor moldoveni de performanţă. Mai mult, antrenorul emerit Petru Caduc este artizanul acestui "miracol pugilistic grimăncăuţean". Despre acest lucru scrie maestrul internaţional la box Octavian Ţâcu, în articolul său "Fenomenul Grimăncăuţi", pe Timpul.md.

Ţâcu menţionează despre faptul că sportivii dintr-un sat din nordul ţării au adus Republicii Moldova zeci de medalii şi trofee internaţionale şi olimpice. Fostul boxer mai afirmă că, totuşi, pe parcursul anilor, băieţii din Grimăncăuţi, împreună cu antrenorul lor, erau ignoraţi de federaţia de profil.

"Băieţii lui Petru Caduc erau buni boxeri, extrem de uniţi şi vorbeau româneşte, un lucru extrem de exotic în acele timpuri. Vedeam că împotriva lor se lupta cu toate mijloacele, ei fiind de multe ori furaţi de arbitri, situaţii care uneori făceau ca băieţii să iasă din concurs şi să plece acasă. Mai ştiam un lucru care îl ştiu şi acum - împotriva lui Petru Caduc se lupta de asemenea prin diferite modalităţi, iar în încercările sale de a-şi face dreptate era catalogat drept naţionalist şi de obicei marginalizat", scrie Octavian Ţâcu.

"Şi acum Petru Caduc nu este iubit de mulţi. Şi acum el mai strânge nedumerit din umeri, când arbitrii îi mai fură la arbitraj un copil sau altul, pentru ca dominaţia sa în boxul moldovenesc să fie cumva contracarată. Dar deja lucrurile au intrat în normalitate, el este antrenorul lotului naţional al R. Moldova, iar Academia de box pe care a creat-o în satul Grimăncăuţi produce campioni pe bandă rulantă. Aici vin în cantonament sau la turnee loturile naţionale ale României, Ucrainei, Suediei, Marocului sau Tunisului. Aici au fost Francisc Vaştag, fraţii Simion sau Lucian Bute. Aici se forjează viitorul boxului moldovenesc, viitorul sutelor de copii, cărora Petru Caduc, împreună cu soţia sa Svetlana, care i-a stat alături toţi aceşti ani, le-a dat un sens în viaţă. Dacă Petru Caduc n-ar fi fost, el trebuia probabil inventat, căci fără el şi boxerii grimăncăuţeni, boxul moldovenesc actualmente n-ar mai fi existat în sens de performanţă, aşa cum nu mai există multe din sporturile de care eram cândva mândri", mai spune Ţâcu.

Puteţi citi articolul integral pe Timpul.md.