Theresa May este noul premier al Marii Britanii. Aceasta a fost desemnată în funcţie de către Regina Elisabeta a II-a. Audienţa oficială de la Palatul Buckingham, în cadrul căreia suverana a rugat-o pe Theresa May să formeze noul cabinet de miniştri a avut loc după ce David Cameron şi-a depus demisia. 

O cursă electorală care, iniţial, era programată să dureze până la congresul Partidului Conservator din septembrie s-a încheiat brusc şi dramatic, aducând-o pe neaşteptate pe May, actualul ministru de Interne, în prim-planul scenei politice britanice, scrie republica.ro.

Presa, în special cea din afara Marii Britanii, s-a grăbit s-o proclame drept succesoarea lui Margaret Thatcher, o nouă „Doamnă de Fier” a Europei. Comparaţia, deşi tentantă la prima vedere, nu se susţine însă deocamdată şi a fost, de altfel, respinsă în termeni categorici chiar de către Theresa May.

Theresa May câştigă lupta fără concurenţă

După ce premierul Cameron şi-a anunţat demisia în urma votului Brexit din 23 iunie, poziţia de şef al Partidului Conservator şi, implicit, al Guvernului a rămas vacantă.

Cu toate acestea, dat fiind că Boris Johnson, fostul primar al Londrei, condusese campania Leave şi se situase în vădită opoziţie cu Cameron, era de aşteptat ca acesta să devină prim-ministru, oferindu-i postul de vicepremier colegului şi prietenului său Michael Gove, şi el un susţinător ardent al Brexit. Într-un gest greu de calificat însă, care, de altfel, l-a şi compromis politic, Gove a decis să-l atace nesportiv pe Johnson, declarând că acesta nu ar avea calităţi de lider şi că el ar fi mai potrivit să conducă Guvernul. Drept răspuns, Johnson s-a retras din cursă, iar Gove a fost taxat drept imoral şi neloial de către colegii săi din partid, care l-au exclus din competiţie. Astfel, în faza finală, parlamentarii conservatori le-au votat pe Theresa May şi Andrea Leadsom.

Mulţi au considerat că aceasta (Andrea Leadsom) îi tratează pe cetăţenii UE ca o marfă negociabilă, fiind gata să şantajeze celelalte state pentru a-şi atinge scopurile. În mod curios pentru o conservatoare dură ca Leadsom, aceasta precizase că vieţile celor care deja trăiesc, muncesc sau studiază aici în mod legal nu pot constitui subiect de negociere cu Uniunea Europeană şi că acestora trebuie să li se acorde dreptul automat de şedere permanentă până la obţinerea cetăţeniei britanice.

Totuşi, campania mediatică lansată împotriva ei a făcut-o pe aceasta din urmă să-şi retragă candidatura în favoarea lui May.