Lumea muzicii o omagiază astăzi pe marea artistă Edith Piaf. Cea denumită ”icoana Parisului” s-a născut în data de 19 decembrie, acum 103 ani.

Nemuritoare prin vocea inconfundabilă, Edith Piaf a fost unul dintre promotorii chansonului. A început să cânte din fragedă copilărie pe străzile din Paris pentru a se întreține după ce a fugit de tatăl său. Cânta imnul Franței, Marseilleza, iar cetățenii metropolei franceze o răsplăteau din belșug.

La doar 20 de ani, a fost remarcată de patronul unui club de succes, care a invitat-o să cânte acolo în fiecare seară. De atunci, faima nu a mai părăsit-o. Datorită energiei debordante și a staturii MIGNONE a fost numită Piaf, adică vrăbiuța.

Cântecele sale de dragoste au alinat din durerea soldaților în cel de-Al Doilea Război Mondial, iar după sfârșitul conflagrației devine populară în toată lumea cu mega hitul ”La Vie En Rose”.

Viața sa a fost plină de încercări. Fiica sa a murit la doar doi ani, iar marea sa dragoste, boxerul Marcel Cerdan, cu care a făcut cunoștință în 1946, a decedat în urma unui accident aviatic trei ani mai târziu. Când a aflat vestea, Piaf, înnebunită de durere, decide să iasă pe scenă chiar în acea seară și să cânte ”L'hymne a l'amour”.

Anii '50 au fost fructuoși pentru marea interpretă, care devine faimoasă și peste Ocean cu piese precum ”Padam .. Padam”, ”La Foule” sau ”l'Accordeoniste”. Ultimul ei mare hit avea să apară cu doar doi ani înaintea morții ei, în 1961. ”Non, je ne regrette Rien”, considerat până în prezent unul dintre cele mai frumoase piese în limba franceză, este văzut drept un cântec profetic. Fanii interpretei afirmă că Edith Piaf simțea că va muri în curând și a pus pe note toată viața sa.