Căuşeni. Mândria oraşului - monumentul în memoria celor căzuţi pentru integritatea şi Independenţa Republicii Moldova. Floreşti – Coloana libertăţii. Criuleni - monumentul Arhanghelului Mihail. Clopotniţa de la Mănătirea Curchi. Leova - monumentul lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. Coloanele moldoveneşti din faţa Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău. Aceste sculpturi din preajma monumentului lui Ştefan cel Mare şi multe alte creaţii din piatră care pot fi văzute în întreaga ţară. Toate, făurite de mâinile unui singur om.

"Dacă aici, la Cosăuţi s-a născut piatra, dacă putem să spunem aşa, el a fost printre primii enoriaşi care a găsit modelul acela de a face minuni din piatră", consideră un bărbat.

"E un om foarte bun la suflet, cinstit, a învăţat multe generaţii", îşi aminteşte un alt bărbat.

Ion Lozan din Cosăuţi, raionul Soroca. Omul care a făcut din piatră o pasiune a vieţii sale. După ani buni de lucru în gospodăria agricolă din localitate, în urma unor neînţelegeri a renunţat la profesia de agronom. A decis să prelucreze piatra. Şi nu se mai desparte de ea de 25 de ani. Povesteşte că la început nu i-a fost uşor.

"A fost greu, în primul rând, moral. Unii se uitau la mine cu alţi ochi. Dar majoritatea ziceau că lucrez cinstit. Astăzi lucrez mai bine ca ieri şi mă strădui să fie lucrarea cât mai calitativă, să am o plăcere sufletească", povesteşte Ion Lozan.

Cu timpul a făcut din pasiune o afacere. Chiar dacă meşteşugul popular nu era cotat la vremea aceea.

"Am cumpărat instrumente, piatră... da' în vremea aceea îmi era foarte greu. Am scris două proiecte, unul la Banca Modială şi unul la Soros. Le-am câştigat şi am am început a învăţa. Care nu aveau de lucru – poftim, vino încoarce şi încearcă. Cine poate, rămâne, cine nu, caută în altă parte", spune meşterul.

"Eu sunt tractorist. Nu mi-a plăcut colhozul şi am trecut în altă brigadă. Nu cunoşteam piatra, nu am avut de la cine învăţa acest meşteşug. Nici părinţii mei, nici străbuneii nu au lucrat în piatră. M-am apropiat de domnul Ion şi împreună muncim deja de opt ani. Sigur, este diferenţă între tractor şi piatră", menţionează meşterul Vasile Gatman.

Meşterul Ion Lozan este convins că nimic nu se face fără implicare. "Trebuie să ai un pic de har de la Dumnezeu. Astăzi, mă uit din vale până-n deal şi …numai pietrari! Numai pietre, monumente diferite. Nu-mi vine a crede că am fost eu acela care am stimulat procesul", spune "regele pietrelor".

Orice lucrare apare din imaginaţia şi iscusinţa meşterului. La o sculptură, cea mai mare pondere o are lucrul manual.

"Înainte, oamenii lucrau din şpong, acum au ieşit maşinile acestea şi mai uşurează lucrul. De exemplu aici, mărginuţa trebuie să fie ideală. Cu dăltiţa, frumuşel ai adâncit", explică meşterul Sergiu Rotaru.

Multe localităţi au amprenta lui Ion Lozan. "Este un simbol al creştinilor şi este foarte important, pentru că, în prezent, avem puţine monumente arhitecturale. Suntem foarte mândri că avem aşa sculptură la intrarea în comună", declară viceprimarul comunei Stăuceni, Sergiu Sârbu.

A făurit multe monumente la viaţa sa, dar în ultima vreme, are tot mai multe comenzi de pietre funerare.

"E şi profitabil, dar numai dacă ştii cum să lucrezi piatra", spune meşterul din Soroca. 

Îşi aduce aminte cum l-au răsplătit autorităţile din Căuşeni.

Cea mai mare răsplată este atunci când se simte împlinit, văzând că oamenii sunt mulţumiţi de munca lui. Are 71 de ani şi, deşi lucrul cu piatra necesită mult efort, Ion Lozan spune că nu are de gând să renunţe.

"Pentru mine asta-i o specialitate. Am o plăcere sufletească, domnilor. Vreţi credeţi, nu vreţi, nu credeţi!", adaugă "regele pietrelor" din Soroca.