Există foarte multe locuri minunate pe care omul nu a avut încă posibilitatea să le exploreze în întregime, mai ales cele subacvatice, iar cercerătorii încă mai caută Atlantida - Orașul Pierdut, care s-a scufundat în numai o zi, scrie feminis.ro.

Apa ne-a furat o mulțime de artefacte, dar unele au fost distruse cu bună știință, deoarece au trebuit sacrificate pentru a putea produce mai multă energie populației mereu crescânde. Descoperă acum câteva locuri uimitoare, care au început să iasă la suprafață.

1. Epecuen, Buenos Aires

La Sud-Vest de Buenos Aires a început să iasă la suprafață satul Epecuen, care a stat mai bine de 50 de ani sub ape. În 1920, acesta a fost construit pe malul lacului Epecuen și până în anul 1970 a fost populat cu 5000 de persoane, deși vremea se înrăutățea și ploua din ce în ce mai mult, ceea ce a făcut lacul să-și iasă din matcă. Sfârșitul acestui sat a început însă în anul 1985, când apa a început să se infiltreze în sol și până în 1993, toată localitatea era acoperită. Însă în 2009 apa s-a retras și au început să iasă la iveală diverse structuri.

2. Potosi, Venezuela

În acest caz, fenomenul El Nino a dezvăluit orașul care fusese inundat timp de 30 ani. Acest mic orășel din Venezuela a fost acoperit intenționat de ape în 1985, când guvernul local a hotărât să construiască acolo o hidrocentrală, dar scăderea nivelului apei a dezvăluit în primul rând vechiul turn al bisericii și câteva cruci din cimitir.

3. Jal Mahal, Jaipur, India

Chiar dacă arată pitoresc așa, Jal Mahal, cunoscut și drept Castelul Apei, este un palat localizat în mijlocul lacului Man Sagar din orașul Jaipur, India și nimeni nu știe exact când a fost construit. Cu toate acestea, după arhitectură și culoarea podelei, se poate estima că datează de acum 300 de ani. Clădirea are 5 etaje, dintre care 4 sunt complet acoperite de apă și guvernul din Rajasthan a început un proiect de renovare ce ar trebui să dureze 6 ani și pentru care au fost angajați cei mai buni arhitecți din țară, ca să-i reda structurii gloria de altădată. Castelul poate fi vizitat de turiști în tururi ghidate ce se organizează ocazional. 

4. Biserica Sfântul Nicolae, Lacul Mavrovo

Lacul Mavrovo se află destul de aproape de Munții Balcani din Macedonia și este un parc național cunoscut în mare parte datorită Bisericii Sfântul Nicolae, care este parțial acoperită de ape. Aceasta a fost construită în 1850 și a rezistat 150 de ani, până când guvernul a hotărât să construiască un lac artificial în jurul ei, ca să poată iriga zona din jur. Până în anul 2003, biserica a fost complet acoperită de ape, dar din cauza schimbărilor climatice din zonă, acum a ieșit la suprafață și vara este vizibilă mai mult de jumătate din structură.

5. Lacul Verde, Austria

Grüner See, adică Lacul Verde, este localizat în Austria și are apa foarte cristalină, de culoarea smaraldului, culoare pe care și-o ia de la iarba și frunzele din jur. În timpul iernii, lacul are doar 1-2 metri adâncime și permite realizarea plimbărilor prin zona protejată în care se află, dar vara, datorită topirii zăpezilor, locul este inundat complet și creează un paradis subacvativ.

6. Xuanping, China

În 2008, întregul oraș a fost distrus de un cutremur cu magnitudinea de 8 grade pe scara Richter și a devenit un oraș fantomă, iar peste 10 clădiri, printre care o școală, sediul poliției și mai multe case au fost apoi acoperite de ape. Reapariția orașului este provocată de retragerea apelor sub nivelul mării și treptat, oamenii au început să revină în locurile lor natale, pentru a reconstrui comunitatea. 

7. Insula Țestoasei, Râul Muodaoxi

În fiecare primăvară, mii de turiști vizitează Gorges Resevoir pentru a vedea această insulă în formă de broască țestoasă, care iese periodic la suprafață. Acest lucru este posibil datorită faptului că apa râul Muodaoxi este controlată de Gorges Dam, iar apa ce se colectează iarna din zonă face ca nivelul de aici să scadă. Insula este acoperită timp de 9 luni pe an și este vizibilă când apa coboară la 168 metri sub nivelul mării.

8. Templul lui Santiago, Mexic

Templul a început să iasă la suprafață în 2010, deși a fost construit în secolul al XVI-lea și a fost acoperit în 1966. Din cauza schimbărilor climatice și a escavărilor ce au avut loc în ultimii 10 ani în Mexic, templul a putut să iasă la suprafață, dar locul este însă greu accesibil.