Nivelul radiaţiilor din Insulele Marshall, situate în Oceanul Pacific, locul în care Statele Unite au testat bombe nucleare în timpul Războiului Rece, este mai ridicat decât în zonele contaminate de la Cernobîl şi Fukushima, arată noi studii, informează CNN, citează mediafax.ro.

Din 1946 până în 1958, guvernul Statelor Unite ale Americii a desfăşurat 67 de teste nucleare pe mai multe insule mici – numite atoli – anume Insulele Marshall.

Guvernul SUA a mutat întregi populaţii şi a expus numeroase persoane la cancer şi alte boli cauzate de radiaţii. 

Peste 60 de ani mai târziu, cercetătorii de la Universitatea din Columbia spun că radiaţiile pe cele patru insule de dimensiuni mici se ridică la un nivel îngrijorător, iar în unele zone radiaţiile sunt de 1.000 de ori mai ridicate decât zonele din apropierea centralei nucleare de la Cernobîl, care a explodat în 1986, şi Fukushima, acolo unde un cutremur şi un tsunami au cauzat un dezastru nuclear în 2011.

Prin analizarea mostrelor de sol, cercetătorii au găsit concentraţii de americium-241, cesium-137, plutonium-238, dar şi plutonium-239 şi 240 pe 11 insule din zona nordică a celor patru atoli.

Populaţia Insulelor Marshall este relativ scăzută, cu doar 75.000 de persoane locuind în zonă, în urma celui mai recent recensământ desfăşurat în iulie 2018. Insulele Marshall sunt o combinaţie de insule şi atoli, care, de obicei, au formă circulară şi sunt însoţite de lagune largi şi recifele de corali.

În timp ce o fracţiune din cele 1.054 de teste nucleare desfăşurate de către Statele Unite, din 1946 până în 1992, au avut loc pe Insulele Marshall, recifele de corali au îndurat peste jumătate din energia totală rezultată în urma tuturor testelor din acea vreme, spun cercetătorii.

Insula Bikini a fost locul unde a fost detonată cea mai mare bombă cu hidrogen a Statelor Unite, testul fiind cunoscut sub denumirea de "Castle Bravo" în 1954. Explozia a fost de 1.000 de ori mai puternică decât bombele detonate în Japonia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.